Adela Marculescu s-a nascut si cu Harul, si cu Parfumul unei mari Doamne. Eu am vazut-o si foarte tanara, raspandind efluviile tineretii abia tinuta in frau, cu aceeasi distinctie si cu acelasi parfum aristocratic cu care ne cucereste si azi, Societara de onoare a Nationalului Bucurestean!
Adela Marculescu a mai fost daruita, mare dar, ca si darul distinctiei aristocratice, cu unul dintre cele mai frumoase glasuri ascultate vreodata pe scena Nationalului, de o catifelare atat de subtil si, iar, de parfumat invaluitoare, mangaietoare, imbatatoare pentru indragostiti, capabil sa te faca sa iesi din sala de teatru, sa pleci acasa cu el, indragostit de profunzimea lui, ca de adancimea unei fantani salvatoare in miezul arsitei. Cu acest glas a venit, intotdeauna, si vine si azi, Adela Marculescu la intalnirea cu tragedia greaca si cu drama americana si cu poezia catolica a unui Claudel. Adela Marculescu este si va ramane astfel si o stralucita recitatoare a Poeziei. In sfarsit, o Mare Doamna a Nationalului! - Dinu Sararu