De la primele texte pe care le-am citit din Emil Cioran, l-am „suspectat” pe acest „ganditor negru”, pe acest cinic fabricant de teorii despre sine si despre lume, de o adanca religiozitate. De o religiozitate deturnata literar in „negatie” mai bine zis, am vazut indoiala „intemeietoare” in fibra fiecarui silogism. De asta, cand scriitorul crestin Calinic Argeseanul, ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, ne-a oferit propria interpretare a unor silogisme cioraniene, am luat acest lucru drept o incercare de lectura a operei lui Emil Cioran in cheie crestina, o recuperare necesara pentru cultura noastra a unuia dintre cei mai importanti ganditori ai secolului trecut. Fiul preotului din Sibiu, ratacit intr-o Franta atee, se intoarce astfel, cu timiditate, intre simbolurile imprimate sensibilitatii si minitii inca din copilarie. (Adrian Alui Gheorghe) 

     Fragment din volum: