Unitatea Bisericii este Har – harisma a lui Dumnezeu pentru oameni: i se daruieste omului, la fel cum i se daruieste viata in fiecare clipa, existenta prin nasterea fireasca, asa cum i se daruieste lumea in toata splendoarea ei; toate sunt daruri potentiale. Unitatea Bisericii este har, harisma si posibilitatea ca omul sa participe la viata lui Dumnezeu, infaptuind, in acest fel, adevarul si autenticitatea lui existentiala.
Omul intra in realitatea comuniunii eclesiale prin intermediul marelui si initiatorului dar al Botezului; participa la respiratia trupului, care este rugaciunea Bisericii; se lasa condus de rugaciunea sfintilor, se roaga cu rugaciunile lor... Se hraneste din potirul Cuminecaturii, din aceleasi merinde cu care s-au hranit mii de martiri si marturisitori: darul Trupului si Sangelui lui Hristos, painea si vinul care unesc cerul cu pamantul.
Euharistia uneste existenta noastra dezbinata si firea noastra faramitata, viata noastra biologica si viata noastra duhovniceasca, pe cei vii si pe cei adormiti, pe pacatosi si pe sfinti „intr-o unitate dumnezeiasca de cuget, intr-o singura si unica suflare”.