Cand l-au dezbracat de camasa, din buzunarul acesteia a cazut o hartiuta imbibata in sange, pe care se mai deslusea inca ceva scris. "Sunt Petre, cel ingropat la marginea padurii. Am lasat un loc liber si pentru tine, Ilie, ca sa nu fiu singur aici in pustietate!" Prima, care l-a citit a fost Miruna. A ezitat o secunda, apoi a strigat intr-un urlet disperat: - Mama, de ce m-ai nascut sa sufar atata durere? Ce am gresit eu, doamne! Asa ceva nu cred ca s-a mai intamplat pe pamant!" - Ce scrie acolo, oameni buni? Sa stim si noi! Acelasi barbat, care i-a verificat pulsul, a luat biletul si l-a citit cat a putut de tare, sa auda toata lumea, ca sa se lamureasca! Momentul acesta a insemnat punctul culminant al petrecerii, dar si al tuturor evenimentelor, care au urmat dupa inceperea colectivizarii. Trebuia sa existe un sacrificiu suprem, pentru ca adevarul sa iasa la suprafata. Biletul a facut lumina in mintea tuturor. Nu mai conta ca era vorba de o nunta, ca doi tineri isi unisera destinele, ca sa afle gustul fericirii. Ilie devenise acum tortionarul, care a bagat in pamant un om simplu, care nu avea nici o vina, decat aceea de a se opune neadevarului. Da, Petre s-a jertfit nu doar pentru el, ci pentru noi, toti! A fost aruncat intr-o groapa, in pustietate, ca sa auda cum urla lupii noaptea, speriindu-se de umbrele fantomelor.