Cu mai multi ani in urma, regizorul AL.G.Croitoru, cum ii place sa i se spuna in ultima vreme prietenului meu „de o viata" Alecu Croitoru (ne cunoastem din anii Institutului, deci de peste cinci decenii), se cam suparase pe mine pentru ca i-am dat de inteles (zicea el), prin ceva spus sau scris de mine, ca nu pun prea mare pret pe creatia lui cinematografica. As fi spus eu, undeva (zicea el), ca, in cazul Croitoru, omul este mai interesant decat opera. Nu stiu sa fi facut o asemenea afirmatie, dar chiar daca ar sta asa lucrurile nu cred ca ar fi existat vreun motiv de suparare, pentru ca sunt pe lume multi oameni mai interesanti in viata cea de toate zilele decat in creatia lor de orice natura, dupa cum este valabil si reversul, sunt mari personalitati artistice sau stiintifice fara niciun haz in viata lumeasca. Am in minte, acum, exemplul valabil (cred) din prima categorie, al unui prieten comun.
Criticul si umoristul Valentin Silvestru (sub aripa caruia am debutat in publicistica la revista „Contemporanul") avea un haz oral cuceritor, de mare spontaneitate, pe cand incercarile sale umoristice scrise erau destul de greoaie, scrasnite, mult mai putin convingatoare. Oricum, „incidentul" cu AL.G.Croitoru a ramas de domeniul trecutului, viata a slefuit asperitatile din relatiile noastre, si iata-ma, acum, pornind o carte despre regizorul caruia unii dintre apropiati (si multi dintre studenti) ii spun, pur si simplu, Keystone, dar — atentie! — nu opera ci omul conduc spre aceasta sublima porecla, descendenta din epoca de aur a comediei burlesti americane (care defineste un „stil", o stare de spirit). O clipa m-a batut chiar gandul sa intitulez aceasta carte „Mister Keystone, zis si AL.G.Croitoru"... Regizorul — care se pregateste, cand scriu aceste randuri, sa devina octogenar — a facut multe in viata lui, a realizat lung metraje si scurt metraje, peste 30 de filme, de fictiune si documentare, pentru marile si micile ecrane, a fost scenarist la multe dintre aceste filme, a fost regizor si scenograf de teatru (in tara si peste hotare), regizor de teatru radiofonic, a fost actor, a publicat volume de proza si poezie, s-a afirmat ca publicist in ziare sau reviste de cultura, a activat si continua sa activeze in invatamantul superior artistic fiind — in prezent — profesor de Arta regiei de film si Arta actorului la Facultatea deArte „Hyperion", infiintata de regizorul Geo Saizescu imediat dupa Revolutia din decembrie '89. Are, asadar, in ciuda scepticilor, si chiar daca n-a mai realizat, de aproape trei decenii, vreun lung metraj de fictiune, o „carte de vizita" bogata, care reclama, de la sine, un studiu monografic. Dar, in ceea ce ma priveste, am trei motive speciale sa pornesc, acum, aceasta carte. - din Argument.