Constructor de imagini, decis sa obtina o viziune artistica din datele existentei imediate, Iacob Lazar, pictorul dominat de dorinta aprinsa de a-si descoperi propria personalitate, s-a nascut in satul Trifesti (judetul Roman), intr-o familie modesta, a carei stare economica precara nu i-a putut asigura o existenta prospera, ferita de griji. Era cel de al treilea fiu din cei cinci copii ai lui Nicolae Lazar si ai Victoriei, care, la acea vreme, aveau o gospodarie asezata si una dintre cele mai frumoase case din sat.
    Nesabuinta tatalui — altfel un tamplar destoinic — a dus la despartirea parintilor, fapt ce va marca determinant evolutia tanarului de mai tarziu. La numai patru ani, Iacob isi va insoti mama la Bucuresti, ceilalti frati ramanand in grija bunicilor materni, la Roman.
    Este inceputul unei existente precare, cu multe privatiuni, aspra si trista. Exista insa un dram de bucurie pe care copilul il va afla in «jocul de-a desenul» si in aprecierea invatatorului sau, cel care ii va da nota zece nu pentru ca stiam sa scriu si sa citesc, ci pentru ca desenam frumos, marturiseste pictorul. Este prima incurajare si poate samanta sadita in gradina imaginara a formelor si culorilor in care vagabondau dorintele si sperantele naive ale visatorului «artist». Placerea de a desena, atractia pentru autonomia expresiva a genului nu-l vor parasi niciodata, in ciuda vicisitudinilor vietii. (Dorana Coscoveanu)