Allies. Aliatii
Editie bilingva. Engleza-romana
O singura zi poate schimba cursul istoriei. Este 6 iunie 1944 si cea mai complexa operatiune secreta conceputa vreodata tocmai a fost pusa in miscare. Pe plajele Normandiei si de-a lungul drumurilor periculoase de provincie, din prima linie pana in spatele celor inamice, Aliatii - soldati, spioni si civili - lupta impotriva tiraniei naziste. Cand libertatea Europei si a intregii lumi atarna in balanta, fiecare misiune conteaza. Si fiecare om trebuie sa fie pregatit sa o duca la indeplinire. Cu orice pret.
Un omagiu captivant si plin de compasiune adus soldatilor din Ziua-Z. - The New York Times
Un tur de forta al literaturii de razboi. - Booklist
Traducere din limba engleza de Oana Badea.
Fragment din cartea "Aliatii' de Alan Gratz:
"A aruncat batul in padure, cat de departe a putut, iar cainele a zbughit-o dupa el.
Abia daca a facut cativa pasi inainte ca animalul sa se intoarca vesel cu batul in dinti.
Avea sa fie mai greu decat crezuse sa scape de caine.
- Bine, poti veni cu mine, i-a spus ea incet. Amandoi trebuie sa ne recuperam familiile.
Samira si-a aranjat baticul mamei in jurul capului, continuandu-si drumul pe langa tufisuri, in caz ca se intampla sa treaca prin zona vreo masina germana. Si-a amintit ca intr-o vreme, la Paris, isi acoperea mereu capul cu o esarfa.
Algeria era o colonie a Frantei, dar voia sa fie o tara independenta. De aceea venisera parintii Samirei in Franta - ca sa invete tot ce puteau despre medicina si legislatie, apoi sa se intoarca in patria lor si sa lucreze in acest sens. Si Samira credea in cauza lor, iar ca sa-si arate mandria nationalista si religioasa, purta pe cap o basma cand se ducea la scoala de fete din Paris.
Dar unora dintre celelalte fete - frantuzoaice - nu le placea pornirea ei catre independenta, iar, intr-o zi, tachinarile lor s-au transformat intr-o bataie in toata regula. Samira a fost chemata in biroul directoarei, unde se astepta sa afle ca celelalte fete aveau sa fie pedepsite. In schimb, a descoperit ca ea urma sa aiba necazuri, celelalte scapand cu o simpla mustrare.
- Dar n-a fost vina mea! Ele au inceput! protestase Samira.
- Ti-ai facut-o cu mana ta, fiindca porti baticul acela, a spus directoarea. De-acum inainte, aici, la Marie Curie, nu mai sunt permise baticurile, ai inteles?
- Dar nu exista nicio lege care sa le interzica! a spus Samira.
- Acum exista. Eu fac legea in scoala aceasta, iar eu le interzic, a spus directoarea. Si daca-mi permiti sa-mi dau cu parerea, tocmai asta ii trage inapoi pe cei ca tine. Fiindca incercati sa va mentineti propria identitate, in loc sa va integrati in societatea franceza."