Aliatul inamic. Descompunerea armatei ruse si pericolul bolsevizarii Romaniei – 1917–1918

Soldatii au plecat, asadar, de pe front in masa, luand cu ei armele si banii statului, caii si vehiculele. Au luat cu asalt trenurile, asupra carora se napusteau ca furnicile, sau au plecat pe jos. Cei care reusisera sa puna mana pe un cal sau pe un vehicul le incarcau cu rezultatele jafurilor lor, pe care uneori le vindeau la preturi de nimic… Intreaga Moldova si Basarabia erau pline de cai rusesti… Soldatii au fost vazuti ducand intr-un sat o piesa de artilerie completa, cu tot atelajul ei, pe care au vandut-o pentru 50 sau 60 de franci. Am fost martorul acestei tranzactii, intr-un targusor la 20 de kilometri de Iasi.“ – Nikolai A. Monkevitz

 

A lipsit putin ca destramarea armatei ruse in toamna anului 1917 sa nu atraga dupa sine si destramarea statului roman. Generalii Monkevitz si Vinogradski se aflau in corpul de comanda al armatei tariste dislocate pe frontul romanesc. Memoriile lor de razboi – scrise la cald – descriu in detaliu faptele si atmosfera acelor luni dramatice; ele au fost pana acum necunoscute publicului de la noi. Mai mult decat doua marturii despre istoria aceluiasi eveniment, Revolutia Rusa, in volumul de fata am reunit doua viziuni diferite, doua perspective complementare asupra intamplarilor – pana atunci nemaivazute – ce au dus la disolutia uneia dintre cele mai puternice armate participante la Primul Razboi Mondial si, foarte rapid, la reconfigurarea istoriei europene. – Serban-Liviu Pavelescu

Selectie de texte, prefata si note  de Serban-Liviu Pavelescu