„ALINAre” nu este doar un roman, ci o confesiune puternică, un strigăt interior care ajunge direct în inima cititorului. Paula reușește să surprindă cu o sinceritate brutală acele momente care schimbă o viață, acele clipe care ne urmăresc pentru totdeauna, chiar și atunci când credem că am găsit alinarea.

Cartea se citește cu nod în gât și cu inima strânsă. Este modernă, curajoasă și surprinzător de autentică, pentru că Paula nu se teme să arate fragilitatea, trauma, dar și forța incredibilă a unui suflet care continuă să caute. Limbajul său este direct, dar plin de emoție, iar momentele de umor fin dau poveștii acea nuanță de viață reală care face romanul memorabil.

„ALINAre” nu doar că te prinde, dar te face să te întrebi și tu: Ce vreau de fapt? Cine sunt eu când rămân singur cu rănile mele?

Un debut remarcabil, profund și tulburător, care promite multe pentru viitorul literar al Paulei.

Recunosc, am fost curioasă de această carte încă din momentul în care am văzut-o pe bookstagram. M-a atras imediat, atât prin titlu, cât și prin coperta care îmi dă un vibe tare fain.��

Povestea a fost pentru mine ca o gură de aer proaspăt. Ca o Duminică Seara petrecută în liniște, urmată de o Luni Dimineața în care nu eram pregătită să ies din acea stare. Am simțit-o ca pe o cafea lungă cu o prietenă dragă, care mi-a împărtășit cu sinceritate povestea vieții ei.

M-a prins din primele pagini și am citit-o pe nerăsuflate, curioasă să aflu drumul Alinei – „�� ������ă ��������������ă, ������ ����������ă, ���� �������� ������ț�� �� ������������������-�� �������� �������� ��������������” – prin diferite etape ale vieții. Am urmărit evoluția ei, pașii spre vindecare și maturizare după un eveniment tragic ce i-a provocat o ruptură interioară profundă.

Am râs, m-am întristat și am trăit alături de ea fiecare moment. Sarcasmul fin din replicile Alinei mi-a plăcut enorm, iar poezia dedicată bunicii m-a emoționat până la lacrimi.��

Finalul mi-a plăcut dar aș fi vrut să aflu mai multe detalii.

I-am acordat 4.5 stelute.

Cartea asta m-a surprins plăcut și m-a atins mai profund decât mă așteptam. ALINAre nu e doar o poveste despre suferință și vindecare, ci un dialog sincer cu sinele, scris cu mult curaj și finețe. Am simțit durerea Alinei, dar și speranța care se strecoară printre rânduri – uneori firavă, alteori radiantă. Mi-a plăcut stilul autoarei: simplu, dar încărcat de emoție, fără artificii inutile. Și, pe lângă toate trăirile intense, cartea are și momente de umor fin, care vin exact când ai nevoie de o gură de aer. M-am regăsit în multe fragmente și am închis cartea cu gândul că unele răni nu trebuie neapărat să se vindece complet, ci doar să fie înțelese. Recomand din toată inima!

Povestea Paulei Pantea anunță ore de citit pe nerăsuflate încă de la început. O carte ușor de citit, o poveste în care te afunzi capitol după capitol, un personaj principal pe care simți că-l cunoști. Cartea abundă de suspans și reușește să transmită emoție prin conexiuni umane cu adevărat palpabile și personaje bine definite, de care te atașezi ușor.