Alice Howland se mandreste cu viata pe care a muncit din greu sa si-o construiasca. La cincizeci de ani, tine prelegeri de psihologie cognitiva la Harvard, fiind recunoscuta international pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un sot cu o cariera stralucita si trei copii adulti. Cand incepe sa devina tot mai dezorientata si sa uite lucruri, un diagnostic cumplit ii schimba viata – si relatia cu propria familie si cu lumea – pentru totdeauna. Emotionant si zguduitor, Altfel… si totusi Alice infatiseaza destinul tragic al unui om care se confrunta cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer si suferinta imensa pe care aceasta o provoaca.

Alice statea pe podea, in fata oglinzii mari din dormitor, si isi studia imaginea. Fata din oglinda avea cearcane adanci si negre. Pielea i se lasase, era patata peste tot si ridata la colturile ochilor si pe frunte. Sprancenele groase si asimetrice aveau nevoie de un pensat. Parul ei carliontat era in cea mai mare parte negru, dar firele carunte se vedeau bine. Fata din oglinda arata urata si batrana. Si-a trecut degetele peste obraji si frunte, simtindu-si fata pe degete si degetele pe fata. Asta nu pot sa fiu eu. Ce e in neregula cu fata mea? I se facea rau din cauza fetei din oglinda.