Am fost candva femeie de onoare - Radu Paraschivescu

In tonul autorului, cartea nu poate dezamagi.

Savuros ar fi putin spus; iar povestirea de final, Maxine, Francine, Nadine, terrine, c'est a se rouler par terre de rire!Asta nu inseamna ca nu ar fi si aspecte de criticat, tovarasi. Majoritatea problemelor apar din pricina faptului ca povestirile ce descriu intamplari din anii '70-'80 nu au fost scrise atunci, ci, fireste, ulterior. Asta face ca memoria autorului sa ii mai joace feste. De asemenea, din nostalgie sau din alte motive, Radu Paraschivescu insira parca prea ostentativ nume de interpreti si grupuri muzicale din epoca (fie dintre cele neagreate de regim, fie din cele care, dimpotriva, spalau creierul poporului), nume de filme si seriale, de-astea.Pe undeva e frustrant. Celor sub 45 de ani multe nume ar putea sa nu le spuna mare lucru, si in orice caz n-au cum sa le trezeasca amintiri. Celorlalti ar putea sa le reaminteasca dureros inegalitatile epocii si ale adolescentei lor, cand unii reuseau sa faca rost (de la sarbi, etc.), iar altii... scula.Un alt defect al scriitorului roman contemporan este ca acesta pare sa aiba orgasme atroce atunci cand povesteste cat de prost eram eu pe atunci. Am mai criticat asta si la alti romani, dar cel putin intr-un caz, orgoliul autorului a dus la un conflict deschis pe Goodreads. Eu nu am nici o problema cu cei carora le place sa se arate, ma scuzati, in **** goala pre cand aceasta e intrata la apa si buboasa (va dati seama ca e un simbolism aici, nu o luati au pied de la lettre), dar fenomenul merita poate psihanalizat.Volumul incepe de-a dreptul prost, cu o povestire despre cat de bou a fost el incat sa ajunga intr-o anumita situatie neplacuta de dragul unui meci de fotbal la televiziunea iugoslava. Recunosc, mi-e imposibil sa-i inteleg pe microbisti (ba chiar ma minunez cu fiece ocazie cand constat ca nu sunt toti prosti ingramaditi), dar chiar daca as impartasi cu autorul aceeasi pasiune, tot as gasi iresponsabila decizia in speta.Dincolo de fotbal, Radu-Cristian Paraschivescu (na, ca am aflat ca are prenume dublu, folosit de obicei ca traducator!) era mort dupa o anumita muzica. Nimic rau aici, dar asta va colora mai multe povestiri.Doar ca exact in Fuga mea cu Mark, gloseaza punand de la el aiurea. In toamna lui 1989 (Noiembrie, ultimul bal, taman in preajma Congresului al XIV-lea, tovarase, nu al XVI-lea, cum scrii talica!), in vitrina la Muzica, nu se puteau gasi discuri cu Margareta Paslaru, Acvilina Severin, Petre Geambasu, Roy Black, Aurelian Andreescu si Sincron. Primo, pentru ca Margareta Paslaru plecase din tara in 1983, si absolut tot ce produsese se gasea la index: dupa obiceul vremii, melodiile si filmele in care aparuse pur si simplu nu mai existau! De asemenea, Aquilina Severin se gasea sub interdictie din 1988, caci facuse cerere de reintregirea familiei cu sotul sau, aflat in Germania, iar la data din povestire ea se gasea deja in Germania! Dar asa se intampla cand romanului ii place sa faca pe desteptul, fara a poseda rigoarea si memoria necesare!Ne pupam, sa traiti! mi-a pus o problema care inca ma roade. Da, stiu cat de absurde si de cretine erau organele, dar nu pare ca vreunul din impricinati i-ar fi obiectat locotenentului ca daca ar fi vrut sa treaca frontiera, de ce si-ar fi lasat pe mal absolut totul, inclusiv chilotii? (Daca ar fi ridicat careva problema, reactia gradului ar fi aparut in text.) Apoi, vai, frate, au eliberat camerele inainte sa se crape de ziua, si si-au dat nume fictive la sectie. De ca si cum in acele vremuri receptia oricarei cazari de stat nu ar fi notat intr-un registru datele din buletinele celor cazati! Radu, tata, de ce vrei sa pari mai prost acum decat atunci?Doua povestiri mai incolo, una pe care cu greu am parcurs-o. Se intampla in 1990, iar in text apar cateva duzini de nume de fotbalisti. Jesus Christ!Dragute totusi povestile lui de amor. Fireste ca era un bolovan, dar scrie cu sarm. La fel si pataniile din armata. Nostalgiile din Medelugoj dau insa ocazia unor liste lungi de... diverse. Tristuta rau povestirea (iata ca am imbatranit si eu).Sironica. Boule. Cum ai fi putut crede ca in re... dar sa nu dezvalui prea mult.Repet, noroc ca Maxine, Francine, Nadine, terrine este plasata la urma, ca sa nu se incheie volumul cu cine stie ce parascovenie.P.S. Am uitat sa-l mai critic pe Radu Paraschivescu pentru crasa necunoastere a fiziologiei masculine, desi el insusi este mascul. In Gaina si Curcan la Corbu gasim, printre descrierile de personaje pitoresti, urmatoarea aberatie despre locotenentul-major Traian Taranu: intr-o dimineata s-a trezit mai tarziu decat trebuia (colac peste pupaza, si dintr-un vis erotic) ... a tasnit din pat gol pusca ... cu ditamai madularul barzoiat. Ei bine, erectia matinala (morning glory, cum bine stie domnul traducator), este un fenomen normal al fazei de somn paradoxal, fara nici o legatura cu vreun stimul sexual ori cu vreun vis erotic, si apare de obicei spre dimineata sau dimineata de cel putin 2-3 ori pe saptamana la toti barbatii apti de a avea o erectie (la barbatii sub o anumita varsta ar trebui sa apara zilnic). Astfel, speculatia potrivit caruia respectivul s-ar fi trezit dintr-un vis erotic este total nejustificata. Nu orice scula erecta are o cauza erotica. Nu dimineata.

Plină de umor fin mi-a adus aminte de lucrurile care făceau parte din viața noastră.Am trăit,am fost Fericiți,( dar n-am știut/acum suntem și mai fericiți-în funcție de viața fiecăruia.)

O cate exceptionala, plina de umor si autoironie, cu povestiri una mai savuroasa decat alta! Va recomand aceasta lectura! Enjoy!