Am fost candva femeie de onoare si alte povestiri.

O plimbare pe intuneric, la cinci dimineata, printr-o padure populata, zice-se, de mistreti. O conferinta internationala cu doua sute de femei si un singur barbat: interpretul. Un meniu frantuzesc intr-un oras populat de romani, germani, maghiari si sarbi. O idila cu o actrita pentru care rolul vietii este scoaterea partenerului din minti. O carte postala despre una (sau doua) dintre casele vietilor noastre si o alta despre orasul in care ne ducem zilele . O poveste despre un cantec in care banuiesti fiori tantrici, pentru a conchide ca e de fapt despre timp. O incursiune in lumea absurdului cazon si a hazului fara voie. O restanta studenteasca si stanjenitoarele ei consecinte. O plecaciune in fata unei voci si a unei chitare. O patanie cu scalde nocturne si militieni cu instinct literar. In fine, relatia subtila dintre un meci de fotbal si o coada la carne. In total, treisprezece texte de aducere aminte. Cu stupori si inveseliri. Cu exasperari si jubilatii. Cu arome vechi si dulciuri noi. Cu foame de viata si de povesti. Am fost candva femeie de onoare il dezvaluie pe Radu Paraschivescu in ipostaza celui care se uita inapoi si simte – uneori tandru, alteori naprasnic – nevoia confesarii.