In compania prietenului sau, printul Henric de Navarra vine incognito la curtea Frantei pentru a o cunoaste pe Marguerite inainte de logodna oficiala. O nunta dorita de doua regine din motive ascunse, diferite. O regina superstitioasa si obsedata de putere, credula si sfatuita de temutul Rene Florentinul. Teama unui rege, Carol al IX-lea, care simte primejdia ce-i ameninta linistea tronului. Secrete aflate din camerele palatului Luvru, unde fiecare spioneaza pe fiecare. Aventura tanarului Henric este presarata de capcane, comploturi, intrigi, morti, superstitii si de iubire. Indragostit de doua femei. Pe care o va alege?

    Fragment din romanul "Amanta regelui" de Ponson du Terrail:

    „Henric se duse dar, la regina-mama.
    Henric privi pe domnul de Nancey si ii paru ca tanarul ofiter al reginei-mama avea mancarime in limba si nu dorea altceva decat a sta de vorba.
    „Iata ceea ce este minunat, isi zise el, caci doresc mult sa stiu ce s-a petrecut de azi dimineata."
    Si fiindca printul stia ca cel mai bun mijloc de a face pe oameni sa vorbeasca este de a nu-i intreba, el se aseza si ridica ochii spre tavan ca un inamorat de arhitectura.
    — De unde vii, domnule de Coarasse? il intreba domnul de Nancey.
    — De la han, domnule.
    — Ne-ai parasit, imi pare, iesind din Chatelet?
    — Da, domnule. Acea ceremonie a torturii n-avea nimic placut.
    — Sunt de parerea dumitale.
    — Si nu a produs asupra mea alt efect decat acela de a-mi atata pofta de mancare, pe care voiam a o potoli.
    Domnul de Nancey incepu a surade. Henric pastra din nou tacerea.
    — Asadar, relua domnul de Nancey, dupa un moment de tacere, nu stii nimic din ce s-a petrecut?
    — Unde?
    — Aici.
    Henric il privi cu un aer mirat.
    — S-a petrecut dar ceva?
    — Da, domnule.
    — Ah!
    — Regele era furios cum ai putut vedea, el ordonase sa nu primeasca pe oricine ar fi. Nu voia sa vada pe nimeni si zicea cu voce tare ca regina l-a dejucat, dar ca se va razbuna intr-un mod groaznic.
    — Adevarat! facu Henric.
    — Toti gentilomii de serviciu l-au auzit, si un moment, fiecare din noi a crezut ca va urma o exilare a reginei-mama.
    — Dar, zise Henric, imi pare ca s-au linistit putin afacerile.
    — Mult inca. Si stii cum?
    — Nu.
    — Pe cand regele se afla in culmea maniei, regina a intrat aici si a gasit un gentilom ce o astepta, cum o astepti dumneata acum.
    — Si... acel gentilom?
    Domnul de Nancey surase:
    — Acel gentilom, zise el, nu stia nimic de afacerea lui Rene, nici de dizgratia reginei, si el venea drept la ea ca la adevaratul suveran; caci, adauga domnul de Nancey cu oarecare insolenta, fie zis intre noi, regele domneste si doamna Catherine guverneaza, nu e asa?
    Henric pastra o tacere diplomatica.
    — Acest gentilom, urma Nancey, se numeste domnul de Duras si venea din Angers cu cea mai mare graba.
    — Ah! facu Henric, e o buna bucata de drum de la Angers pana aici.
    — Stii ca seniorul duce d'Alencon e guvernatorul provinciei Anjou?
    — Da, zise Henric.
    — Ducele d'Alencon e fiul mult iubit al Doamnei Catherine. Ea i-ar da un regat daca l-ar avea. Tocmai domnul duce d'Alencon descoperi la Angers o conspiratie de calvinisti, si el dadea deslusirile si noutatea prin mesajul ce aducea domnul de Duras.
    — Oh! oh! facu Henric, incep a intelege.
    — Atunci regina a luat mesajul, a alergat la rege si a patruns, ca sa zic astfel, cu forta. Ce s-a petrecut? Nu va pot tocmai spune, dar dupa neprimirea in audienta a domnului de Crillon, cred ca regina s-a impacat cu Majestatea Sa.”