In primavara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, incepea un proces de reformare a intregului sistem economic si politic sovietic. Ceea ce avea sa devina cunoscut drept perestroika („reconstructie“) a durat doar sase ani, pana in decembrie 1991, cand Gorbaciov si-a dat demisia din functia de presedinte al URSS.

Efectele politicii lui au fost incredibile, provocand nu doar dezmembrarea URSS si prabusirea regimului comunist in toata Europa de Est, ci si caderea Cortinei de Fier si reunificarea Germaniei. Nu este de mirare ca, in Rusia, Gorbaciov este considerat de majoritatea populatiei drept principalul vinovat de disolutia URSS-ului si de pierderea statutului de superputere. Le-a dat rusilor libertate, dar erau ei pregatiti sa o primeasca?

Occidentul, pe de alta parte, i-a apreciat meritele indiscutabile pe plan extern – reducerea tensiunilor Razboiului Rece, diminuarea arsenalului nuclear, initierea retragerii trupelor sovietice din Afghanistan, neinterventia in afacerile interne ale tarilor din fostul bloc estic. In 1990, pentru toate aceste merite i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

La 84 de ani, Mihail Sergheevici Gorbaciov ramane unul dintre cei mai influenti (si controversati) oameni ai secolului XX.

„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre perestroika oponentii si criticii ei, a fost o perioada uimitoare... Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe. Am facut ceea ce trebuia facut: am dat oamenilor libertate, transparenta, pluralism politic, democratie. I-am facut liberi!“        (Mihail Gorbaciov)