"[…] imi trimite impulsuri nervoase ce-mi sfaraie in ceafa de parca as avea o duzina de cabluri neizolate.”, parca imi zic citind romanul lui Dorian Dron, unul plin de peripetii, abrupt intr-o cursivitate lina, ca un cantec linistitor care, pe alocuri, e intrerupt de rafala de tobe ce te face sa tresari, autobiografica sau nu, o poveste captivanta, despre al carei autor cu siguranta vom mai auzi. - Dan Ciupureanu

 

Amintirile unui spalator auto de Dorian Dron e cartea umilintei prin care trebuie sa treci pentru a avea doua zile de relaxare, distractie si iubire la mare, la vara (sau, cum zicea Eminescu, "O, cere-mi, Doamne, orice pret pentru o ora de iubire…”), exact ca la Parazitii, care spuneau ca in Romania "cu un salariu nu mai cumperi o zi de mare, la vara”. Protagonistul, Mihnea, student la Facultatea de Litere Brasov, vine-n vacanta acasa, in Dambovita, unde mama-sa il convinge sa se duca sa munceasca vreo luna la o spalatorie auto, sa aiba si el un ban de buzunar. Astfel, trece printr-o experienta ingrozitoare, o luna de umilinta totala, doar chin si jigniri – si din partea colegilor, si a clientilor ("Asta e zicala aici: descurca-te! Pe nimeni nu intereseaza daca ai sau nu nevoie de vreun lucru. Tre’ sa te descurci cu ce gasesti. Altfel, in cateva minute, un client te poate face troaca de porci, te poate ameninta, injura, termina psihic, iar a doua oara nu-l mai vezi. Isi ia frumos harbul si se duce la concurenta. Asa se pierd clientii si tot tu pici de prost"). Limbajul e, fireste, de cartier, suburban la max si agramat la greu. Daca a meritat sau nu jertfirea vedeti daca cititi cartea pina la capat, unde Mihnea va transmite salutari de la mare. - Mihail Vakulovski