„Astazi, Gaurenii copilariei mele nu mai exista decat in amintirea mea. Generatia parintilor mei s-a stins, generatia mea se va stinge in curand. Copiii nostri, atatia cati se mai afla in sat, sunt aproape complet deznationalizati. Satul pe care-l evoc ramane insa nu mai putin emblematic pentru locurile in care au existat si mai exista comunitati de romani minoritari. Ramane emblematic pentru ca, dincolo de diferentele de context istoric, viata lui a fost viata tipica a unei asemenea comunitati, dar si pentru ca soarta lui ar putea deveni soarta oricareia dintre acestea. Private de dreptul de a avea invatamant in limba materna , impiedicate sa-si practice credinta in biserici proprii, prinse intre intoleranta primitiva a autoritatilor din tarile respective si pasivitatea exasperanta a forurilor romane, aceste comunitati nu vor reusi sa-si salveze de la disparitie limba si traditiile decat prin eforturile constante ale unor oameni luminati.” - Gheorghe Tane-Urucu (1993)