Nu deznadajduisem vreodata. Nu cunoscusem teroarea. Nu-mi pierdusem sufletul. Nu ma luptasem cu fiarele, fiindca nu le intalnisem. Nici cu moartea: neintalnita era si dansa. Nu ma aflasem deloc in bezna si in hau. Nu percepeam derizoriul. Nu alergasem vreodata in zigzag. Nu ma lepadasem de cineva. Nu urzisem destine si nu fusesem urzit. Hoinarisem simplu si firesc ca orice tanar barbat. Dar Aline de Jassy voia acum de la mine altceva. Nu ea, direct, ci entitatea sa cosmica, amintirea ei despuiata.

Cat de mult poti, oare, dori o femeie si cat de mult te poate dori ea si care dintre ei, barbat si femeie, doreste mai tare, mai salbatic, mai intens? Aline de Jassy era o femeie, fusese femeie, era chiar Femeia? Nu stiam cat iubise ori dorise sau cat se lasase atinsa doar ca sa vada unde este limita. Gura ei respira nerusinata la fel ca sexul ei. Pielea ei se lasa muscata. In trupul ei nu existau interdictii, nici tarcuri, nici fermoare, totul era posibil, fara vreo ofensa.