Dintotdeauna am crezut ca luna
E legata de Pamant cu o sfoara.
La inceput ma uitam la cer cu mana la ochi
Pentru ca cerul era dat la maxim
si stelele cazatoare lasau in urma un fel de funingine
De care mama imi spunea sa ma feresc
Pana luna aparea din nou peste dealuri
Rotunda sau mancata de molii.
Trecea asa vara intreaga.
Tata ma tot masura la usa,Iar lemnul usii ba se umplea de ramuri, ba de iarba deasa
si nimeni nu mai stia daca am crescut sau nu
Oricum eu eram la datorie cu mana streasina
si priveam cerul in care steleleSe inmulteau ca mormolocii din balta
.Doar ea, luna ramanea aceeasisi am inteles singur ca nu iese de niciunde
Doar in sfoara aceea care o leaga de noi
Credeam ca intr-o raza de soare.