• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

In nuvela Calatorie in cautarea fericirii, un tanar nobil aflat in drum spre potentiala sa logodnica trage la un han unde cunoaste o servitoare care se dovedeste a avea un suflet mare, pe masura saraciei materiale si a nefericirii sentimentale. Umila camerista ii atrage atentia tanarului, starnindu-i apoi simpatia si, in cele din urma, sentimente mai reale si mai puternice decat cele induse de conventionala uniune cu o femeie al carui comportament tradeaza vanitatea frumusetii fizice si a rangului. 

In Jorinde, o tanara si foarte frumoasa femeie straina apare intr-un oras si ii tulbura peste masura viata linistita. Dispusi sa faca gesturi necugetate pentru a-i intra in gratii, barbatii se depun singuri la picioarele acestei femei, a carei secreta datorie este razbunarea unei nedreptati familiale din trecut. Doar ca ratiunea inimii se dovedeste a fi mai puternica decat vointa si datoria, iar blestemul sangelui varsat lucreaza pe cai nebanuite. Venita pentru razbunare, femeia este tradata de propria inima si, astfel, atrage asupra-i un stigmat si mai mare. 

Magarita este tot o nuvela construita in jurul unei nedreptati. O „familie“ alcatuita dintr-o batrana, fiica ei „cu mintea neintreaga“, copila din flori a acesteia si o magarita bolnava isi duce traiul mizer intr-o padure la marginea satului. Abandonate de comunitatea careia ii apartine membrul marcant care a dezonorat-o pe fata slaba de minte, bietele femei reprezinta, de fapt, amintirea si dovada pacatelor oamenilor. Avand, datorita vietii umile pe care o traiesc, o speranta de mantuire pe lumea cealalta, batrana se intreaba, totusi, daca vor mai fi impreuna cu animalul, singura fiinta curata si credincioasa. Doar ca, infranta de natura rea a oamenilor, batrana nu mai are puterea de a indura si hotaraste sa incheie socotelile cu lumea aceasta, grabindu-se sa capete „bucuria cea vesnica“ si, implicit, sa afle raspunsul la singura ei intrebare existentiala, adresata singurului om care le arata compasiune: „Credeti ca si magarii se duc in cer?“.

Andrea Delfin este plasata in Republica Venetiana a jumatatii secolului al XVIII-lea. Protagonistul este un fost nobil dat mort si care, sub o identitate falsa de notar, revine dupa multi ani intr-o Venetie tiranica, pentru a rasturna, de unul singur, oranduirea corupta si criminala. Banuita conjuratie este alcatuita dintr-un singur om, „un Wilhelm Tell italian“, un justitiar motivat de ura, fara scrupule, care foloseste impotriva tribunalului inchizitorial propriile arme ale spionajului si conspiratiei, starnind, la randu-i, teroare.