Antifragil
Dupa ce a demonstrat in Lebada Neagra ca impredictibilul si foarte putin probabilul se afla la baza aproape oricarui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arata in Antifragil de ce orasele-stat sunt mai bune decat statele-natiune, de ce datoriile sunt intotdeauna nocive, de ce guvernele fac rau ori de cate ori impun politici protectioniste si in ce fel prabusirea fiecarui avion constituie un castig pentru siguranta zborurilor.
"Daca antifragilitatea este aceea care trezeste, intensifica si supracompenseaza factorii de stres si daunele, atunci unul dintre cele mai antifragile lucruri pe care le vei gasi in afara vietii economice este un anumit tip de iubire (sau ura) refractara, care pare sa reactioneze disproportionat si sa supracompenseze impedimente ca distanta, incompatibilitatile familiale si orice tentativa constienta de a o ucide. Literatura este plina de personaje prinse intr-o forma de pasiune antifragila, aparent impotriva vointei lor. In lungul roman al lui Proust In cautarea timpului pierdut, Swann, un evreu comerciant de arta si un om sofisticat din punct de vedere social, se indragosteste de Odette, o femeie usoara, un fel de femeie „intretinuta", pe jumatate - sau poate doar pe sfert - prostituata. Ea il trateaza foarte urat. Insa comportamentul ei evaziv ii alimenteaza lui Swann obsesia, determinandu-l sa se injoseasca pentru rasplata unui dram de timp petrecut in plus cu ea. Se arata fatis disperat, o urmareste la intalnirile cu ceilalti barbati, ascunzandu-se cu nerusinare pe scari, ceea ce bineinteles ca o face pe ea sa il trateze si mai urat. Se presupune ca povestea reprezinta o transpunere in fictiune a aventurii lui Proust cu propriul sofer. Ori sa luam romanul semi-autobiografic O dragoste, al lui Dino Buzzati, istorisirea unui barbat milanez intre doua varste care se indragosteste - intamplator, desigur - de o dansatoare de la Scala care este si prostituata. Bineinteles ca ea se poarta foarte urat cu el, il exploateaza, se foloseste de el, il stoarce de bani; iar el, cu cat este tratat mai rau, cu atat se expune mai mult la aceste abuzuri pentru a-si satisface setea antifragila de a petrece cateva clipe cu ea. Insa aici avem o oarecare forma de final fericit: din biografia lui, stim ca Buzzati a sfarsit casatorindu-se, la saizeci de ani, cu o tanara de douazeci si cinci de ani, Almerina, fosta dansatoare, din cate se pare chiar personajul povestii amintite; cand a murit, la scurta vreme dupa eveniment, Almerina s-a ingrijit de mostenirea lui literara.
Chiar si atunci cand autori ca Lucretiu (cel cu muntele inalt, pomenit mai devreme in acest capitol) tuna impotriva dependentei, incatusarii si alienarii aduse de iubire, tratand-o ca pe o boala (prevenibila), ei sfarsesc mintindu-ne pe noi sau pe ei insisi. Probabil este o legenda, dar se poate ca Lucretiu adversarul idilelor, sa fi fost implicat intr-o incontrolabila - antifragila - pasiune."
PRP: 65.00 Lei

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
61.75Lei
61.75Lei
65.00 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Dupa ce a demonstrat in Lebada Neagra ca impredictibilul si foarte putin probabilul se afla la baza aproape oricarui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arata in Antifragil de ce orasele-stat sunt mai bune decat statele-natiune, de ce datoriile sunt intotdeauna nocive, de ce guvernele fac rau ori de cate ori impun politici protectioniste si in ce fel prabusirea fiecarui avion constituie un castig pentru siguranta zborurilor.
"Daca antifragilitatea este aceea care trezeste, intensifica si supracompenseaza factorii de stres si daunele, atunci unul dintre cele mai antifragile lucruri pe care le vei gasi in afara vietii economice este un anumit tip de iubire (sau ura) refractara, care pare sa reactioneze disproportionat si sa supracompenseze impedimente ca distanta, incompatibilitatile familiale si orice tentativa constienta de a o ucide. Literatura este plina de personaje prinse intr-o forma de pasiune antifragila, aparent impotriva vointei lor. In lungul roman al lui Proust In cautarea timpului pierdut, Swann, un evreu comerciant de arta si un om sofisticat din punct de vedere social, se indragosteste de Odette, o femeie usoara, un fel de femeie „intretinuta", pe jumatate - sau poate doar pe sfert - prostituata. Ea il trateaza foarte urat. Insa comportamentul ei evaziv ii alimenteaza lui Swann obsesia, determinandu-l sa se injoseasca pentru rasplata unui dram de timp petrecut in plus cu ea. Se arata fatis disperat, o urmareste la intalnirile cu ceilalti barbati, ascunzandu-se cu nerusinare pe scari, ceea ce bineinteles ca o face pe ea sa il trateze si mai urat. Se presupune ca povestea reprezinta o transpunere in fictiune a aventurii lui Proust cu propriul sofer. Ori sa luam romanul semi-autobiografic O dragoste, al lui Dino Buzzati, istorisirea unui barbat milanez intre doua varste care se indragosteste - intamplator, desigur - de o dansatoare de la Scala care este si prostituata. Bineinteles ca ea se poarta foarte urat cu el, il exploateaza, se foloseste de el, il stoarce de bani; iar el, cu cat este tratat mai rau, cu atat se expune mai mult la aceste abuzuri pentru a-si satisface setea antifragila de a petrece cateva clipe cu ea. Insa aici avem o oarecare forma de final fericit: din biografia lui, stim ca Buzzati a sfarsit casatorindu-se, la saizeci de ani, cu o tanara de douazeci si cinci de ani, Almerina, fosta dansatoare, din cate se pare chiar personajul povestii amintite; cand a murit, la scurta vreme dupa eveniment, Almerina s-a ingrijit de mostenirea lui literara.
Chiar si atunci cand autori ca Lucretiu (cel cu muntele inalt, pomenit mai devreme in acest capitol) tuna impotriva dependentei, incatusarii si alienarii aduse de iubire, tratand-o ca pe o boala (prevenibila), ei sfarsesc mintindu-ne pe noi sau pe ei insisi. Probabil este o legenda, dar se poate ca Lucretiu adversarul idilelor, sa fi fost implicat intr-o incontrolabila - antifragila - pasiune."
Detaliile produsului