Rod al unor cercetări meticuloase, bogată în informații istorice, cea mai recentă carte a lui James Lacey evaluează dovezile cu privire la existența lui Isus din Nazaret. Anul în care Dumnezeu a murit îl poartă pe cititor într-o fascinantă călătorie în Iudeea secolului I, unde ocupația romană s-a ciocnit inevitabil de mișcarea declanșată de Isus. Relatările din Evangheliile ucenicilor lui Isus sunt reexaminate în lumina cercetărilor contemporane referitoare la Imperiul Roman din primul secol al erei noastre. Punând viața și moartea lui Isus în contextul mai larg al lumii romane, Lacey explică modul în care evenimentele de la Roma le-au influențat pe cele din Iudeea, făcând ca expansionismul roman să contribuie de fapt la nașterea creștinismului.

 

Sunt autorul multor istorii și biografii și până acum niciodată nu am fost nevoit să folosesc nici măcar un singur cuvânt ca să argumentez că subiecții cărților mele au fost personaje reale care chiar au existat. Istoricii și publicul sunt convinși că Alexandru cel Mare și Iulius Caesar au fost oameni autentici care au trăit pe acest pământ. Adeseori, Isus nu se bucură însă de aceeași curtoazie istorică. Deși cea mai mare parte a comunității științifice este de acord că a fost o persoană reală, care a trăit pe acest pământ, există un segment semnificativ de cercetători care au defrișat păduri întregi pentru a se aproviziona cu hârtie ca să publice lucrări care-i neagă existența istorică. Cum această carte susține că Isus a fost un om în carne și oase, merită să analizăm dovezile existenței lui.

Traducere din limba engleză de Cristina Michaela Tache, Gabriel Drăghici.