Apel din necunoscut
Fragment din cartea "Apel din necunoscut" de Rodica Ojog-Brasoveanu:
Valcu astepta sa. raporteze. Afara se pornise din nou un vant inghetat si subtire ca o ata. Il simtea in spate, strecurandu-se prin lemnaria uscata a ferestrelor, si reflecta ca sunt cel putin doi ani de cand isi pusese in gand sa faca rost de banda adeziva.
Maican, a carui principala virtute nu era rabdarea, il apostrofa dand nervos din picior:
- Spune, flacau! Ce nu-i in regula? Ia-o da capo! Locotenentul ridica din umeri ca omul strivit de nedumeriri.
- Ce sa va zic, tovarase procuror ? Si ieri, si azi, Calota a continuat sa faca turism prin oras.
- Turism! pufni dispretuitor Maican. Si asta de o saptamana, intr-un targ ca asta. Cand orice ghid care se pretinde serios isi asigura clientii ca sunt suficiente trei zile pentru a vizita Venetia!
Traian se simti jignit:
- N-am pretins ca asta ar fi obiectivul lui, dar se comporta ca atare.
- Practic, ce a facut ? interveni maiorul.
- Plimbari, din nou biserici, pranzul la birt, seara restaurant. N-a intrat in contact cu nimeni si, in afara de intentia de vizita de la locuinta victimei, pe care v-am relatat-o, nu a comis nimic suspect.
Procurorul isi ciupi lobul urechii. Un muschi rebel zvacnea pe obrazul stang.
- Si atunci ce te-a dat peste cap?
- Asta-seara, s-a dus la concertul formatiei Brasil.
- Cum naiba a facut rost de bilete ? se interesa Valcu. Stiu ca fiu-meu a stat la coada sase ore si n-a mai gasit nici cotoare.
- Prin receptia hotelului, raspunse locotenentul. Eu am intrat, cu chiu, cu vai, pe baza de legitimatie. Un cascat de acolo zicea ca a mai auzit el de cazuri din astea cu poza in scutece de plastic si a trebuit sa ajung la director.
- A fost omor de lume, urma locotenentul. Calota avea bilet in randul cinci. Ca sa nu-l scap, cand am simtit ca spectacolul se apropie de sfarsit, m-am postat la iesirea din sala, camuflat de draperiile de plus.
Se intrerupse. Maican, surescitat, il imboldi:
- Da-i drumul odata! Faci suspense cu noi ?!
Locotenentul isi umezi buzele si expresia de nauceala, care-i disparuse in timpul relatarii, ii invada din nou figura.
- Din momentul asta, nu va mai pot raporta nimic despre el. A disparut pur si simplu.
Maiorul se incrunta:
- Asculta, nimeni nu se evapora in felul asta. Cate iesiri are sala?
- Una singura si nu m-am dezlipit de langa ea. Cand mai ramasesera doar vreo cincizeci de spectatori, mi-am dat seama ca l-am pierdut.
- Cum se ajunge la WC-uri? - Prin hol. Le-am controlat pe toate.
- Exista nise, cotloane, stalpi de sustinere proeminenti, in sfarsit, vreun element arhitectonic dupa care sa se fi putut ascunde?
Maican se uita la maior aproape indignat.
- Ce naiba, nu cunosti sala Doina? E ca o oala. Ce ai facut in continuare ?
- Am mai asteptat pe strada, zicandu-mi ca, daca s-a ascuns totusi in incinta cladirii, pana la urma tot scoate capul. Dupa jumatate de ora am renuntat si am venit sa raportez.
- Corect, aprecie Maican."
PRP: 44.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
35.99Lei
35.99Lei
44.99 LeiIn stoc
Descrierea produsului
Fragment din cartea "Apel din necunoscut" de Rodica Ojog-Brasoveanu:
Valcu astepta sa. raporteze. Afara se pornise din nou un vant inghetat si subtire ca o ata. Il simtea in spate, strecurandu-se prin lemnaria uscata a ferestrelor, si reflecta ca sunt cel putin doi ani de cand isi pusese in gand sa faca rost de banda adeziva.
Maican, a carui principala virtute nu era rabdarea, il apostrofa dand nervos din picior:
- Spune, flacau! Ce nu-i in regula? Ia-o da capo! Locotenentul ridica din umeri ca omul strivit de nedumeriri.
- Ce sa va zic, tovarase procuror ? Si ieri, si azi, Calota a continuat sa faca turism prin oras.
- Turism! pufni dispretuitor Maican. Si asta de o saptamana, intr-un targ ca asta. Cand orice ghid care se pretinde serios isi asigura clientii ca sunt suficiente trei zile pentru a vizita Venetia!
Traian se simti jignit:
- N-am pretins ca asta ar fi obiectivul lui, dar se comporta ca atare.
- Practic, ce a facut ? interveni maiorul.
- Plimbari, din nou biserici, pranzul la birt, seara restaurant. N-a intrat in contact cu nimeni si, in afara de intentia de vizita de la locuinta victimei, pe care v-am relatat-o, nu a comis nimic suspect.
Procurorul isi ciupi lobul urechii. Un muschi rebel zvacnea pe obrazul stang.
- Si atunci ce te-a dat peste cap?
- Asta-seara, s-a dus la concertul formatiei Brasil.
- Cum naiba a facut rost de bilete ? se interesa Valcu. Stiu ca fiu-meu a stat la coada sase ore si n-a mai gasit nici cotoare.
- Prin receptia hotelului, raspunse locotenentul. Eu am intrat, cu chiu, cu vai, pe baza de legitimatie. Un cascat de acolo zicea ca a mai auzit el de cazuri din astea cu poza in scutece de plastic si a trebuit sa ajung la director.
- A fost omor de lume, urma locotenentul. Calota avea bilet in randul cinci. Ca sa nu-l scap, cand am simtit ca spectacolul se apropie de sfarsit, m-am postat la iesirea din sala, camuflat de draperiile de plus.
Se intrerupse. Maican, surescitat, il imboldi:
- Da-i drumul odata! Faci suspense cu noi ?!
Locotenentul isi umezi buzele si expresia de nauceala, care-i disparuse in timpul relatarii, ii invada din nou figura.
- Din momentul asta, nu va mai pot raporta nimic despre el. A disparut pur si simplu.
Maiorul se incrunta:
- Asculta, nimeni nu se evapora in felul asta. Cate iesiri are sala?
- Una singura si nu m-am dezlipit de langa ea. Cand mai ramasesera doar vreo cincizeci de spectatori, mi-am dat seama ca l-am pierdut.
- Cum se ajunge la WC-uri? - Prin hol. Le-am controlat pe toate.
- Exista nise, cotloane, stalpi de sustinere proeminenti, in sfarsit, vreun element arhitectonic dupa care sa se fi putut ascunde?
Maican se uita la maior aproape indignat.
- Ce naiba, nu cunosti sala Doina? E ca o oala. Ce ai facut in continuare ?
- Am mai asteptat pe strada, zicandu-mi ca, daca s-a ascuns totusi in incinta cladirii, pana la urma tot scoate capul. Dupa jumatate de ora am renuntat si am venit sa raportez.
- Corect, aprecie Maican."
Detaliile produsului