Suntem obligati intreaga viata sa traim la granita dintre amintiri si realitate. Granita ne cresteaza sufletele, iar ranile nu se vor cicatriza niciodata.

 

De aceea (...) si eu, Ilie Salceanu, inteleg acum de ce am scris cartile acestea. Mahmud Ibrahim a fost o capcana in care am fost atras sa inteleg destinul insulei, macar eu sa scriu despre asta... De ce am fost adus in Orsova, de ce a trebuit sa imi iasa in cale Mahmud, de ce a trebuit sa trec strada si de ce a trebuit sa cunosc insula, care sa devina universul meu literar de studiu? Este la mintea cocosului ca totul a fost ticluit. Se stia la ora aceea ca insula este damnata, ca va pieri, ca o vor inghiti apele...Era nevoie de un martor al acestei nenorociri, sau mai bine zis al acestei ticalosii. Era nevoie ca pe pamantul acesta dintre ape sa calce un scriitor, sa stea apoi deasupra acestor pagini si sa-si presare gandurile despre acest ostrov si despre oamenii lui. Nimic nu este intamplator. In roman, naratorul (...) a fost cel ales. Alesui. Martorul ales. Tocmai de aceea a fost readus la ora cand insula a devenit muribunda. Semnele, si de ce tocmai el a fost cel ales, se pot gasi in volumele anterioare. Trebuie decriptate. - Ilie Salceanu, Nota 4 august 2012