Apologia lui Origen - Sf. Pamfil din Cezareea • Despre falsificarea cartilor lui Origen - Rufin din Aquileea

Scrierea apologetica a lui Pamfil din Cezareea in favoarea lui Origen este o lucrare de pionierat, deoarece reprezinta prima incercare de acest fel din Biserica crestina. Din pacate, lucrarea nu s-a pastrat in limba originala (greaca), ci numai in traducerea latina a lui Rufin din Aquileea, si acesta la randu-i un asiduu defensor al marelui invatat alexandrin. Aceasta apologie este rodul colaborarii dintre Sf. Pamfil si discipolul sau Eusebiu din Cezareea; prima carte a fost scrisa de Pamfil, in timp ce urmatoarele cinci, concepute de el, ar fi primit forma finala din partea lui Eusebiu. In orice caz, cartea intai a putut fi transmisa sub numele lui Pamfil, independent de celelalte carti. Fericitul Ieronim postuleaza in anul 393 doua apologii, atribuind una lui Pamfil, iar pe cealalta lui Eusebiu. Cand mai tarziu Ieronim detine si citeste el insusi aceasta opera - undeva in jurul anului 399 - considera intreaga lucrare in sase capitole ca fiind scrisa de Eusebiu si il invinuia pe nedrept pe Rufin de publicarea primului capitol al cartii sub numele fals al Sfantului Pamfil. Referitor la structura si continutul intregii opere in sase carti, se pot constata urmatoarele aspecte: Eusebiu aminteste ca in partea a doua erau scrise informatii despre viata si opera lui Origen, in timp ce a sasea carte continea scrisori catre episcopul Romei, Fabian, si catre alti capi ai Bisericii, scrisori ce tratau subiectul dreptei credinte origeniene. Ieronim aminteste ca in cartea a sasea fusese tematizata printre altele si disputa cu Metodius. Dintr-o notita a diaconului Rusticus putem conchide ca in discutia invataturilor lui Origen fusesera invocate si citate din teologii mai vechi.

In afara de Apologia lui Origen a Sfantului Pamfil, volumul mai cuprinde si lucrarea lui Rufin Despre falsificarea cartilor lui Origen, care poate fi tratata ca epilog la Apologia lui Pamfil sau de sine statator. Aici sunt aduse argumente suplimentare fata de cele prevazute in Apologie, incercandu-se justificarea conceptiilor origeniene, inclusiv a celor ce fusesera condamnate de catre Biserica.