"Daca otravurile pe care le livram si mortile pe care le provocau ele ma rodeau cu adevarat din interior, atunci sunt sigura ca disparitia de pe lumea asta a Lordului Clarence mi-a grabit declinul. Oare consecintele asupra sanatatii mele erau mai grave cu cat era mai renumita victima?
Intr-adevar, Lady Clarence imi inapoiase borcanul, si astfel evitasem o criza imediata, care s-ar fi terminat cu spanzurarea mea, cel mai probabil. Insa putreziciunea treptata a corpului meu nu slabise. O racaiala in gat si niste tuse cu sange ma chinuisera intreaga zi. Le-as fi putut pune pe seama noptii petrecute pe camp, cand adunasem insectele, dar teama mea era ca boala din oase acum se cuibarise si in plamani.
Ce tare blestemam ziua in care Lady Clarence lasa-se scrisoarea ei mirosind a trandafiri in butoiul unde se depozitau cerealele... Si cat de innebunitor era gandul ca toate leacurile mele nu puteau vindeca suferinta mea. 

Nici nu stiam numele bolii, cu atat mai mult un mod de a o alina.
Nu mai puteam ramane in pravalie, caci simteam ca ma transform intr-o piatra, incet, incet. In plus, imi trebuia un calup de untura. Daca nu ma lasase inima s-o gonesc pe Eliza imediat dupa plecarea clientei, de dimineata, acum, in schimb nu aveam de ales. M-am pregatit sa plec la piata si i-am spus Elizei ca era timpul sa-si ia si ea picioarele la spinare.
M-a intrebat cat timp aveam sa lipsesc.
- Nu mai mult de o ora, i-am zis, iar ea m-a implorat s-o mai las sa se odihneasca o jumatate de ora. Spunea ca o doare rau capul, din pricina spaimei traite cu o zi in urma. Recunosc, aveam si eu o migrena asemanatoare, asa ca i-am dat un ulei cu care sa-si maseze tamplele si i-am spus ca ar face bine sa-si mai odihneasca ochii cateva minute. Ne-am luat la revedere, iar ea m-a asigurat ca va fi plecata pana ce ma intorceam eu. Mi-am adunat puterile ramase si mi-am croit drum pe Fleet Street. Am mers cu capul plecat, temandu-ma ca un individ oarecare mi-ar putea surprinde privirea si ar putea descifra secretele ascunse in ea. Fiecare crima, clara ca lacrima, limpede precum paharul de cristal din care bause Lordul Clarence, gasindu-si moartea."