A trai sau nu inconjurat de ciudatenii, iata o proble-ma a fiecaruia, legata de un al saselea simt, pe care unii, spre luminarea si bucuria lor, il poseda, iar altii nu - sau nu si-l cunosc. Poetii sunt marii banuiti de a fi favorizatii acestui al saselea si cel mai ascutit simt, pentru ca tocmai asta fac: atrag atentia asupra lucrurilor unde percepem miracolul.
Insa, nu toti poetii scriu versuri, ceea ce nu prea se stie de catre unii oameni, dar cu totii comunica descoperirile lor, cu sincera, copilareasca deschidere, cu glas inspirat. Un asemenea poet, simtitor la miracole, gata sa arate locul unde a ramas pecetea acestora si temeiul lor este domnul Silviu N. Dragomir, neobosit calator pe drumurile tarii, iubitor de istorie si iscoditor de adevaruri ascunse, nebanuite, uitate si cateodata, respinse, daca nu chiar puse sub semnul indoielii de catre istorici. Similitudinea dintre cavalerul trac, sculptat in secolul trei si gasit in tezaurul de la Constanta, si Sfantul Gheorghe (v. Istorii neelucidate), asa cum e zugravit la Voronet, a fost remarc,ata de istorici, dar ei s-au marginit sa afirme ca exista sfinti carora li se suprapune umbra zeilor pagani. Forand mai adanc, Silviu N. Dragomir s-a intrebat de ce anume s-a oprit voievodul moldovean asupra acestui sfant, spre a-l alege protectorul tarii Moldovei - si lanseaza argumente...
Bisericile rupestre din Buzau sunt puse in legatura directa cu pesterile-temple ale geto-dacilor: "dupa cum o dovedesc schitul pesterii din Namaiesti (de langa Campulung), schitul Negru-Voda, din Dambovita, schitul Pahomie, din Valcea, manastirea Polovragi, din Goij, schitul Topolnita, din Mehedinti, manastirile Turnu si Stanisoara, din Valcea, biserica Alunis, din muntii Buzaului". Iar daca vestigiile rupestre au fost folosite pana in zilele noastre (v. Draculea), atunci pana unde le putem cauta in adancul timpului?
A ispiti adevarul ascuns in basme nu prea mai e la indemana semenilor de azi, aflati in vitrege raporturi cu natura si cotropiti de valtoarea anilor traiti. Autorul isi aminteste cu acuitate de "credinta din Harja strabunicilor, prin care se pastra obiceiul, ca, inainte de a taia un pom sau un copac, satenii sa se inchine si sa-i ceara voie arborelui sa-l taie"... [Predoslovie] - Barbu Cioculescu