Art-terapia in educatia si recuperarea copilului
Art-terapia in educatia si recuperarea copilului
Ea demonstreaza ca in urma aplicarii procedeelor specifice art-terapiei, orice copil poate inregistra progrese semnificative in sferele psihomotricitatii, ale comportamentului si o armonizare la nivelul personalitatii. La copiii din scoala in care preda schimbarea cea mai mare se realizeaza in sfera comportamentului si a activitatii de joc. S-au imbunatatit adaptabilitatea, echilibrul, imaginea pozitiva de sine si autonomia. Au scazut agresivitatea, dependenta, regresia, sentimentul de inferioritate si imaginea negativa de sine. S-au modificat agilitatea, dexteritatea, rapiditatea, mobilitatea, comportamentul aberant, realismul, dorinta de a fi remarcat, anxietatea si depresia.
Fragment din volumul "Art-terapia in educatia si recuperarea copilului" de Cristina Georgina Eftimie:
“Capitolul 2. Educatia si recuperarea prin art-terapie
2.1. Evaluarea nivelului de dezvoltare
Dezvoltarea normala reprezinta cadrul pentru intelelgerea si interventia in cazul copiilor a caror dezvoltare nu are loc conform asteptarilor. Pentru o interventie reusita trebuie sa se cunoasca nivelul optim de abordare al copilului. Ne intereseaza legatura dintre varsta, achizitii si aptitudini care poate fi ilustrata sub forma unei paralele intre stadiile de dezvoltare cognitive ale lui Piaget, psihosociale ale lui Erickson, ale dezvoltarii normale in arta - Lowenfeld, Golumb, Rubin, stadiile lui Hartley, Frank si Goldenson in ceea ce priveste intelegerea jocului si stadiile lui Williams si Wood.
Intre 0-2 ani, Erickson descrie stadiul caracterizat prin incredere/neincredere si consistenta experientei de separare. Piaget il denumeste drept stadiul senzoriomotor, de explorare prin intermediul corpului, caracterizat prin procesul de incercare si eroare, de dobandire a per-manentei obiectului. Hartley, Frank si Golderson considera ca la aceasta varsta au loc explorarea, experimentarea, manipularea, jocul cu apa si cuburile. Golumb subliniaza placerea actiunii, interesul pentru felul in care se misca, si se simte materialul. Rubin caracterizeaza stadiul cu accent pe actiuni ca: manipularea, gustarea materialelor, formarea unui control mai constient. Williams si Wood considera ca, stadiul 0-2 ani este cel de raspuns la mediu cu placere senzoriala si invatarea increderii.
Perioada 2-4 ani este caracterizata de Erickson ca autonomie versus impartasire, cand copilul invata sa controleze si sa renunte, perioada care este inclusa de Piaget in stadiul preoperational, cand copilul este egocentric, invata sa foloseasca substitute simbolice, sa clasifice. Lowenfeld caracterizeaza copilul prin atributul de manipulativ, apare mazgaleala la intamplare. Hardey, Frank si Golderson descriu faza de proces-produs, proces de manipulare fara intentie, crearea unei forme accidentale, produsul este important in sine, nu reprezentarea lui. Golumb considera acest stadiu ca fiind narativ, cu folosirea mediilor ca si cum ar avea forma, talmacirea scenelor, cautarea formelor, numirea partilor. Rubin considera ca se realizeaza o asociere intre denumire si forma, apare reprezentarea, se disting calitatile obiectelor si limitele. Williams si Wood descriu stadiul 2 prin aptitudini de invatare care aduc succes, capacitatea de a folosi instrumente artistice de baza, forme care incep sa se iveasca."
Descrierea produsului
Ea demonstreaza ca in urma aplicarii procedeelor specifice art-terapiei, orice copil poate inregistra progrese semnificative in sferele psihomotricitatii, ale comportamentului si o armonizare la nivelul personalitatii. La copiii din scoala in care preda schimbarea cea mai mare se realizeaza in sfera comportamentului si a activitatii de joc. S-au imbunatatit adaptabilitatea, echilibrul, imaginea pozitiva de sine si autonomia. Au scazut agresivitatea, dependenta, regresia, sentimentul de inferioritate si imaginea negativa de sine. S-au modificat agilitatea, dexteritatea, rapiditatea, mobilitatea, comportamentul aberant, realismul, dorinta de a fi remarcat, anxietatea si depresia.
Fragment din volumul "Art-terapia in educatia si recuperarea copilului" de Cristina Georgina Eftimie:
“Capitolul 2. Educatia si recuperarea prin art-terapie
2.1. Evaluarea nivelului de dezvoltare
Dezvoltarea normala reprezinta cadrul pentru intelelgerea si interventia in cazul copiilor a caror dezvoltare nu are loc conform asteptarilor. Pentru o interventie reusita trebuie sa se cunoasca nivelul optim de abordare al copilului. Ne intereseaza legatura dintre varsta, achizitii si aptitudini care poate fi ilustrata sub forma unei paralele intre stadiile de dezvoltare cognitive ale lui Piaget, psihosociale ale lui Erickson, ale dezvoltarii normale in arta - Lowenfeld, Golumb, Rubin, stadiile lui Hartley, Frank si Goldenson in ceea ce priveste intelegerea jocului si stadiile lui Williams si Wood.
Intre 0-2 ani, Erickson descrie stadiul caracterizat prin incredere/neincredere si consistenta experientei de separare. Piaget il denumeste drept stadiul senzoriomotor, de explorare prin intermediul corpului, caracterizat prin procesul de incercare si eroare, de dobandire a per-manentei obiectului. Hartley, Frank si Golderson considera ca la aceasta varsta au loc explorarea, experimentarea, manipularea, jocul cu apa si cuburile. Golumb subliniaza placerea actiunii, interesul pentru felul in care se misca, si se simte materialul. Rubin caracterizeaza stadiul cu accent pe actiuni ca: manipularea, gustarea materialelor, formarea unui control mai constient. Williams si Wood considera ca, stadiul 0-2 ani este cel de raspuns la mediu cu placere senzoriala si invatarea increderii.
Perioada 2-4 ani este caracterizata de Erickson ca autonomie versus impartasire, cand copilul invata sa controleze si sa renunte, perioada care este inclusa de Piaget in stadiul preoperational, cand copilul este egocentric, invata sa foloseasca substitute simbolice, sa clasifice. Lowenfeld caracterizeaza copilul prin atributul de manipulativ, apare mazgaleala la intamplare. Hardey, Frank si Golderson descriu faza de proces-produs, proces de manipulare fara intentie, crearea unei forme accidentale, produsul este important in sine, nu reprezentarea lui. Golumb considera acest stadiu ca fiind narativ, cu folosirea mediilor ca si cum ar avea forma, talmacirea scenelor, cautarea formelor, numirea partilor. Rubin considera ca se realizeaza o asociere intre denumire si forma, apare reprezentarea, se disting calitatile obiectelor si limitele. Williams si Wood descriu stadiul 2 prin aptitudini de invatare care aduc succes, capacitatea de a folosi instrumente artistice de baza, forme care incep sa se iveasca."
Detaliile produsului