Arta alchimiei

    In tratatul alchimic Compozitia Compozitiilor, Albert cel Mare pleaca de la teoria atribuita lui Hermes, conform careia ar exista mai multe forme substantiale latente in fiecare metal. De unde si posibilitatea de a rezulta forma aurifera si de a transforma astfel in aur (aproape) toate metalele. Aceasta teorie,  spune Albert cel Mare, se bazeaza pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se afla in tot, deci fiecare metal este continut in orice metal. In lucrarea sa De Mineralibus, el afirma ca „transformarea metalelor si transformarea unui lucru particular intr-un altul (mutatione unius in aliud) nu apartin fizicii, ci artei numite alchimie”. Un semn al acestei arte este acela ca „dintre toate stiintele, alchimia este cea care imita cel mai adanc Natura”. 
    Toma d´Aquino, ale carui doua tratate alchimice (Despre Piatra filosofala si Despre Arta alchimiei) sunt publicate in volumul de fata, afirma ca nu putem transmuta materia, ca nu ii putem schimba natura intima. Ea este netransmutabila intrucat este unica, reprezinta o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune ca adevaratul aur, cel filosofic, se obtine per calorem solis (lumina astrala), in loco determinate (athanor).

 

    „Materia care alcatuieste pietrele este deci de o natura inferioara, grosiera si impura, avand mai mult sau mal putin incorporat principiul terestru, in functie de gradul de puritate al pietrei. Dupa cum spune Aristotel in lucrarea Meteorologicele (pe care unii i-o atribuie lui Avicenna), piatra nu este formata din pamant pur, ci este mai degraba un pamant apos, caci vedem anumite pietre ca se formeaza in fluvii, iar sarea se extrage prin evaporarea apei sarate. Acest lichid poseda mai mult din principiul terestru, se coaguleaza sub forma pietrificata, prin actiunea caldurii soarelui sau a focului.

    Materia din care se compun pietrele este deci o apa ingrosata; principiul activ: caldura sau frigul coaguleaza apa si extrag din ea esenta lapidiforma. Aceasta structura a pietrelor este confirmata de exemplul animalelor si plantelor, care au incorporate proprietatile pietrei, lucru care trebuie privit cu mare atentie. Multe din aceste pietre se regasesc in fapt coagulate in materia animalelor, datorita efectului caldurii, uneori posedand proprietati mult mai energetice decat cele care nu provin de la animale s-au format pe calea obisnuita. Alte pietre au fost zamislite chiar de natura, activate de calitatile altor minerale. Caci, spune Aristotel, prin amestecul a doua lichide diferite, obtinem un lichid denumit Laptele virginal, care se coaguleaza el insusi in piatra. Pentru acest lucru, spune el, amestecam litharga (oxid de plumb) dizolvat in otet (este vorba despre solventul mercurului, n.tr.), Impreuna cu o solutie de sare alcalina si, atunci cand aceste doua lichide se vor limpezi daca le vom amesteca, ele vor forma apoi un lichid gros si alb precum laptele. Inmuiate in aceasta solutie, corpurile pe care dorim sa le transformam in Piatra filosofala se vor coagula imediat. De altfel, pilitura de argint sau un corp asemanator, daca sunt stropite cu acest lichid si tratate apoi chimic la foc domol, se vor coagula."