Prezenta lucrare, dedicata participarii artileriei romane la Razboiul de Independenta din 1877-1878, a aparut din dorinta de a nu lasa sa se stinga uriasul ecou afectiv produs in sufletul neamului romanesc in urma cu mai bine de un secol si jumatate de memorabilele salve ale tunurilor armatei romane, trase pentru obtinerea Neatarnarii, si a nu lasa sa se aseze colbul uitarii peste eroicele fapte de arme ale tunarilor. Am apreciat ca este imperios necesar acest demers editorial pentru ca reverberatiile afective ale tragerilor tunurilor ce au vestit si consfintit mai apoi, pe campul de lupta, Neatarnarea sa fie receptate in continuare, asa cum se cuvine, la inalte cote emotionale de catre noile generatii, mai putin racordate cognitiv si afectiv la istorie. Locul de cinste ocupat de artilerie in sufletul celor cu traire romaneasca autentica se datoreaza intr-o buna masura faptului ca aceasta a fost prima arma ce a desfasurat actiuni de lupta efective pentru dobandirea Independentei de stat. Duelurile de foc purtate peste Dunare cu artileria otomana, inainte de proclamarea, la 9/21 mai 1877, a Independentei de stat, i-au consacrat in mod onorabil si magulitor pe artileristi in istoria neamului ca "vestitorii Independentei". Si-au dobandit respectul natiunii nu numai pentru ca au fost vestitorii acesteia, nu numai pentru ca asurzitoarele bubuituri ale tragerilor tunurilor lor de la Calafat s-au constituit in "muzica" ce i-a placut la modul sublim domnitorului Carol I si au dat tonul vitejiei in luptele de la sud de Dunare, ci si pentru ca ei - tunarii - s-au numarat printre eroii artizani ai consfintirii Independentei pe campurile de lupta. - Adrian Stroea