Barbu Ollanescu-Orendi s-a nascut in 1934, intr-o familie din inalta societate bucuresteana, cu radacini in vechi familii boieresti din Tara Romaneasca si Moldova, care au dat tarii avocati, ofiteri superiori, profesori universitari si oameni politici. A primit o educatie severa, nimic neobisnuit pentru elita noastra de atunci: scoala in limba franceza, cursuri de dans, de scrima si de echitatie, cercetasie in munti, maniere impecabile. Cursul firesc al vietii lui s-a rupt insa in 1944, cand, de fapt, intreaga elita romaneasca a fost pusa in fata dusmanului ei natural: comunismul. De atunci familia sa a fost incontinuu haituita de Securitate, iar in 1960 inevitabilul s-a produs: si el, si parintii sai, si rudele au fost inchisi pentru „uneltire impotriva oranduirii sociale“. Dupa eliberarea din inchisoare, reintegrarea s-a dovedit imposibila. In 1977 a urmat plecarea din tara, dar nu si o rupere definitiva de trecut.

Scrise la indemnul celor apropiati, printre care sotia sa, Renate, si nepoata sa, Oana Pellea, care i-au fost si cele dintai cititoare, amintirile povestesc despre politicienii de altadata, despre ofiterii eleganti ai armatei romane, despre casele celor de sus, despre cluburile sportive elitiste, despre destinele distruse si despre micile stratageme zilnice ale supravietuirii in comunism.