„Uite-o, grozavia — dupa prea-mult-bine: ancis p. iventr Ce sa inteleg: ca mai bine nu ma nasteam? Sigur, n-a murit nimeni, fiindca i s-au luat cartile de citit (cu atit mai putin romanele), dar pentru mine, romanul e... cum am mai spus; ce am mai spus. si, uite: au navalit, ca la Mana, comisarii”.

Fragment:

" Aici nu trebuie sa le agati; aici, le abordezi: ca sa discuti chestii serioase i la obiect, despre cartile pe care le poti si arata ca le citesti, nu esti nevoit sa Intrebi Intli daca ei ii place scriitorul cutare, apoi daca frumusetea lumii cu care te afisezi pe Corso Iti raspunde ca a auzit de la o colega, dar nu e foarte sigura, tu sa mai faci un pas, sa o Intrebi daca a citit cutare carte (iar juna muza sa-ti spuna ca nu prea, dar ca tu poti sa i-o povestesti, pe loc). Aici, la Astra, chiar daca te-ai apuca sa faci ture pe coridoare, traseul e mult mai scurt — i e cald, e lumina. Apoi nu esti obligat s treci prin penibila faza a cunoasterii fetelor, aici le cunosti i gata, fara sa mai dai mIna cu ele, dupa ce prietenul sau prietena a rostit oroarea: „Faceti cunostinta"... Cum s-a IntImplat cu soricica: am intrat 1n vorba, fara preliminarii penibile, am continuat vorba, de parca ne-am fi stiut din copilarie... si oricIt mi-ar placea (si imi place) sa ating cu mIna, mIna fetelor, a trecut o saptamIna pIna sa o, din pura greseala, ating pe soricica, desi m-am atins si de servieta ei, i de parapleu, i chiar i-am tinut pelerina, la cuier. si n-am suferit. Desigur, la Astra ochii vad (de aproape), inima cere, de mai departisor, ceea ce nu poate atinge, fie din timiditate fata de elevele frumoase (cu toatele mai mari, mult mai mari dedit mine — spre exemplu, Cita), fie pentru ca nu stiu: nu sInt de nasul meu doamnele — ele sInt de iubitintacere.
Pe cind soricica... M-am tot gindit In gIndul meu si n-am capatat raspuns: o iubesc oare, cu adevarat, pe fata asta? Dupa unii autori, parca nu. Nu prea — nici nu ai ce: e mititica, nedezvoltata (daca ne-am compara piepturile, al meu, din profil, ar fi mult mai bombat), urItica... Pe strada merge ca un mos ardelenesc, pe-n sus si-n jos, cu genunchii Indoiti mult — acum nu ma leg de bocancii ei barbatesti, nu ei s'int de vina, asa ar calca i In mocasini, dupa cum o fata adevarata, chiar incaltata cu cizme, s-ar misca mai feteste. Dar i cind sta locului si nu-i vezi bocancii, nici servieta, nici parapleul, soricica, biata de ea... Vreau sa spun ca ar fi draguta, daca nu s-ar mai si urIti singura asa.
Va fi auzit, mai degraba citit ea, ca intelectualele, cele care atiu muuulta carte, trebuie sa fie cocosate de-atita citit, sa mearga dizgratios, ca sa arate ca pe ele nu le intereseaza natura, numai cultura... Uneori insa, in focul discutiei, la fisier, pe coridor, uita ca e o mare-cititoare la Astra si, cu toate ca tot despre carti vorbeste, devine sau revine o fata aproape normala, care o sa se normalizeze si mai, cind o Na-i creasca ceva piept. Presupun ca asta o supara, chinuie: pe de-o parte, ca inca nu are; pe de alta parte, teama ca in curind are sa aiba si-atunci ce-o sa se aleaga de statuia ei de mare-cititoare?, de dubla amazoana: fara amindoua? Cam la o luna dupa ce ne-am cunoscut si am devenit buni prieteni de Astra, intr-o dupa-amiaza, destul de devreme, am vazut ca preda cartea la pupitru si se duce la vestiar, cu servieta. Am intrebat-o, in treacat, de ce pleaca.
"