Intr-un decor estival - pe litoral sau in zone montane, pe drum ori in apartamente sufocate de caldura sau de oameni -, cele zece proze scurte din August surprind viata domestica, cu toate ale sale: dinamici de cupluri, relatii sociale, negocieri personale, violenta, victorii marunte, maternitate, descoperiri, revolte, indragostiri, copilarie, infidelitati, mici bucurii si multe altele. Poate ca abia in vacante ori in momentele de dincolo de joburi ne ascundem cu adevarat parti din fiecare dintre noi, pare sa spuna fiecare povestire a volumului de fata.

 

Proza Elenei Vladareanu vorbeste pe multiple voci cu extraordinara naturalete si forta dramatica, fiind, inainte de toate, reala prin caldura ei umana. Simtul social al incisivei poete douamiiste si experienta in teatru dau baza celor zece instantanee, in slow burn si cu cate un twist, din diferite relatii de cuplu, familie, prietenie, colectivitate. O lumina de august din care langoarea sezonului de vacanta se scurge in fata unei taioase, bruste claritati developeaza, lovind adesea in inima, momente pe muchie, cand unitati de grup se fac bucati, identitati corecte se intorc pe dos, tragedii personale sau gesturi definitive stau sa se intample. - Adriana Stan

 

Elena Vladareanu debuteaza in proza cu aceeasi forta care a consacrat-o in poezia contemporana. Povestirile din August curg natural, firesc, autentic, ca niste scurtmetraje teribile, fara nicio discrepanta, nicio nota falsa, niciun ocol si, interesant!, fara nicio poetizare. Nu e nimic in plus, nimic in minus. Intr-un volum concentrat, cu un stil narativ propriu - explorat anterior si in poezie, si in dramaturgie -, o unitate tematica si o polifonie feminina, scriitoarea cartografiaza domesticul, intimitatea, familia, genul, puterea, clasa, conditia, emotiile, universul in micro. Si, citind-o, din nou si din nou, putem accede la perspective macro. - Eli Badica, coordonatoarea colectiei n'autor