Realitatea cumplită a ultimelor secole ne-a făcut să vedem Africa doar în chip de iad al colonialismului lipsit de scrupule, care i-a exploatat nemilos resursele naturale și pe cele umane, pe unii dintre locuitorii săi transformându-i en-gros în „mărfuri” ale abominabilului comerț practicat de negustorii de sclavi.
Din nefericire, asta chiar s-a întâmplat, dar este interesant de știut că și pe acest continent au existat dintotdeauna mari imperii care nu au avut nicio legătură cu puterile europene, ci s-au format natural, fără influențe externe, fiind edificate și conduse de lideri indigeni.
Un astfel de exemplu este faimosul Mansa Musa, care, în secolul al XIV-lea, extinzându-și supremația din bazinul fluviului Niger până în Tombuktu, a stăpânit Imperiul Mali începând cu anul 1312 și este considerat cel mai avut om care a trăit vreodată pe planeta noastră. El și-a trimis ambasadorii până în Bizant și deținea atât de mult aur, încât, risipind cu o larghețe impresionantă metalul prețios în timpul istoricului său pelerinaj la Mecca, pur și simplu a produs cea mai mare criză din istorie a acestui etalon al bogăției universale.
Dar, dincolo de anticul Sudan, de Cartagina ori de Kush, care a rivalizat cu Egiptul faraonilor, Mali - succedat de Songhai - s-a impus mai târziu, până spre secolul al XVI-lea, perioadă în care au ființat și puternice formațiuni medievale de pe teritoriul actualelor Ghana sau Zimbabwe.