Autobiografia unui mistic nonconformist

"Moartea bunicului a fost prima mea intalnire cu despartirea pamanteasca. O intalnire, si mai mult decat atat; altfel i-ar fi pierdut sensul. Am vazut moartea, si ceva mai mult decat a muri, ceva care plutea deasupra trupului parasit, elementele... Acea intalnire mi-a determinat tot cursul vietii. Mi-a dat o directie, sau mai degraba o dimensiune care nu-mi fusese cunoscuta mai inainte.
Am auzit de moartea altor oameni... N-am vazut, sau chiar daca am vazut ceva, a fost fara inteles pentru mine. Cand moare un om pe care il iubesti, intalnesti cu adevarat moartea. Trebuie sa subliniez: intalnesti moartea numai cand se stinge o fiinta iubita.
Cand te inconjoara iubirea si moartea se produce o transformare uriasa, ca si cum s-ar naste o alta fiinta. Nu vei mai fi niciodata acelasi. Oamenii nu iubesc, si de aceea nu au experienta mortii asa cum am avut-o eu. Fara iubire, moartea nu da cheia vietii. Cu iubire, iti daruieste cheia intregii existente. Prima mea experienta cu moartea nu a fost doar o intalnire. A fost un fapt complex, in multe moduri. Omul pe care il iubeam era pe moarte. Pentru mine fusese ca un tata. Ma crescuse in libertate absoluta, fara inhibitii, fara interziceri, fara porunci… Iubire in libertate – daca o ai, esti rege. Acesta e adevaratul regat al Domnului – iubirea in libertate. Iubirea isi adanceste radacinile in pamant, libertatea iti da aripi sa zbori.
Bunicul mi le-a daruit pe amandoua. Mi-a daruit atata iubire cat nu avusese pentru nimeni, nici pentru mama, nici pentru bunica; mi-a daruit libertatea, care este cel mai mare dar. La moarte, mi-a dat inelul si mi-a spus cu lacrimi in ochi: “Nu am nimic altceva sa-ti dau”.
Am spus: “Nana, dar mi-ai facut deja cel mai pretios dar”.
A deschis cu greutate ochii si a spus: “Care?”
Am ras: “Ai uitat? Mi-ai daruit iubire si libertate. Nici un copil n-a avut vreodata atata libertate cata mi-ai dat tu mie. Ce mai vrei? Ce poti sa-mi mai dai? Iti sunt recunoscator. Du-te in pace”."