In carte sunt adunate cele mai interesante povestiri despre ispravile baronului Munchhausen.
Personajul se prezinta drept un ins istet care stie sa iasa cu cinste din orice incurcatura.
Faptele pe care le savarseste il arata a fi comandant talentat si cavaler curtenitor.
Nascocitor fara pereche, eroul nu inceteaza nicio clipa sa-si uimeasca cititorul cu agerimea cu care face fata neprevazutului.
Fragment din cartea: Aventurile baronului Munchhausen - Rudolph Erich Raspe si Gottfried August Burger

"Importanta e curtoazia

Pentru a scurta drumul, o luam intotdeauna de-a dreptul, caci pentru calul meu, cunoscut pentru dexteritatea si priceperea sa la salturi, nici santurile, nici zaplazurile nu constituiau un obstacol.
Odata fugaream calare un iepure care taiase piezis drumul militar.
Pe acelasi drum, chiar intre mine si iepure, trecea o caleasca cu doua preafrumoase doamne.
Calul meu sari cu o asemenea iuteala prin caleasca, aceasta avand geamurile deschise, incat de-abia apucai sa-mi scot palaria si sa-mi cer respectuos scuze pentru o asemenea indrazneala.

Scos din mlastina tras de coada
Prin cate nu mi-a fost dat sa trec in timpul campaniei militare! Si, va rog sa ma credeti, daca nu era mintea mea agera, as fi pierit cu siguranta.
Odata, fugind de inamic, am incercat sa sar peste o mlastina., care la inceput nu mi s-a parut atat de lata, cum am vazut-o pe cand eram deja in mijlocul sariturii.
Ca sa-mi iau mai mult avant, in timp ce pluteam prin vazduh, am facut cale intoarsa spre locul de unde sarisem. Dar am calculat gresit si de data aceasta si am cazut in mlastina impreuna cu calul, nu departe de malul opus. Am cazut si-am inceput sa ne ducem la fund.
Mlastina ne tragea tot mai adanc, cu o viteza inspaimantatoare. in curand calul disparu cu totul in noroiul puturos, apoi ma afundai si eu pana la gat.
Salvarea n-avea de unde sa vina, in mod sigur ne astepta moartea.
Daca n-ar fi fost forta bratelor mele, asa s-ar fi intamplat. Mi-am scos cu mare truda bratul din noroiul clisos, m-am insfacat de codita perucii, care atarna deasupra mlastinii, si-am inceput sa trag de ea cat puteam, sa trag, sa trag, strangand cu putere calul intre picioare.
Si, imaginati-va, am reusit! Da-da! M-am ridicat in vazduh si pe mine, si pe calul meu!
Trebuie sa recunosc, n-a fost o treaba prea usoara. "