„Fericit, Pinocchio a plecat spre casa, dar a dat nas in nas cu un Vulpoi schiop si un Cotoi chior.

    - Buna ziua, Pinocchio, i-au spus ei.

    - Da de unde stiti cum ma cheama?

    - Il curtoastem pe tatal tau!

    - Bietul tata, de azi n-o sa mai sufere deloc, sunt bogat! s-a laudat Pinocchio, desfacand mana.

    Pe loc, cei doi si-au pus in gand sa-i fure banii. I-au spus ca ii poate inmulti daca ii ingroapa in Campia Minunilor din tara Neghiobilor. Au plecat toti trei intr-acolo si, noaptea, au poposit la un han. Vulpoiul si Cotoiul au mancat pe saturate; Pinocchio abia a gustat cateva nuci si niste paine. In timpul noptii, umbra Greierasului-vorbitor l-a sfatuit sa nu dea ascultare vorbelor celor doi talhari.

    Dar Pinocchio nu l-a luat in seama; a mers la Campia Minunilor, unde Vulpoiul si Cotoiul i-au furat banii si l-au spanzurat de craca unui stejar. 

    Zana cea buna a aflat ce i s-a intamplat lui Pinocchio si a trimis un vultur sa rupa sfoara cu care era legat. Cand vulturul s-a intors, Zana a batut din palme si a aparut un caine latos care mergea intocmai ca un om.

    - Medoro, a spus Zana, pregateste cea mai mandra trasura din grajd si mergi in padure sa-mi aduci papusa aceea de sub Stejarul-urias.”