O istorioara veche spune ca Dumnezeu a creat lumea din trei hohote de ras. Asta inseamna ca are mult umor, iar noi avem inscris in ADN si simtul acesta. De aceea toti oamenii tin minte bancuri. Ce-i drept insa, doar unii le spun haios. Au un talent al lor. Le curge prin vene sange de histrion.
Altii, chiar mai putini, inventeaza anecdotele – desi eu am o banuiala, s-ar putea sa le sufle la ureche cineva mai de Sus, nu degeaba exista expresia "mi-a venit o idee". Asemenea oameni adulmeca izul comic de la o posta si pot sa concentreze poanta in cateva cuvinte bine tintite. Au si mintea brici.
Putini, insa foarte putini dintre noi deslusesc si savureaza talcul unui banc. Nu pentru ca celorlalti le-ar lipsi organul de simt. Nici vorba. Vremurile sunt cum sunt. Au fost furate Soarele si Luna, iar fortele intunericului le-au dosit bine. Ca-n poveste. Papusarii sistemului au rasturnat valorile, le-au luat in bascalie. Si au asezat pe soclu societatea de consum care a ridicat la rang de virtute superficialitatea. A transformat in stil de viata alunecarea pe suprafete. Daca asa traim, cine mai are apetit si intuitie sa vada miezul unui banc?
Dar Dumnezeu are in eternitate umor. Nu se-mpiedica de o nimica toata. Stie ca cine zambeste mai degraba mintea isi limpezeste. Si se bazeaza pe asta. De aceea a facut in asa fel lucrurile, incat ochiul care vede samburele de intelepciune dintr-o poanta sa deprinda si maiestria de a descifra insusi miezul lumii. E unul din talcurile glumei cosmice. Aceea care l-a facut pe Dumnezeu sa izbucneasca in trei hohote de ras, care nu s-au oprit nici pana in ziua de azi...