Vacanta ca prilej de reculegere.

Pentru mintile care cauta sa se limpezeasca, sa se regaseasca pe sine, vacanta este o perioada de autoanaliza si privire in oglinda. Am pregatit un popas meditativ in comapania unor ganditori de exceptie.

Intalnire cu un necunoscut - Gabriel Liiceanu

O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se intalnesc si se infrunta. Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu? Aceasta e intrebarea. Raspunsul e de cautat in insemnarile care, desi par legate de o zi sau de alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga.
Din intalnirea celor doua personaje cu cititorul – si el un necunoscut – ia nastere imprevizibilul acestor pagini. Din forta lor confesiva – tensiunea lor.
Daca ati apucat candva sa deschideti „usa interzisa“, urmarea este ca aveti acum, iata, o „intalnire cu un necunoscut“.

---

Note, stari, zile - Andrei Plesu

„De ce am decis sa public aceasta carte? Pentru ca imi fac iluzia ca nu eu sunt prezent in paginile ei. Prezent e un ins care, intre 19 si 60 de ani, a traversat (si traverseaza inca) un episod de Bildung, adica de instructie si formare. In definitiv, ceea ce ofer este istoria fragmentara a unui auto-didact. Ea poate interesa, cred, o categorie de cititori (mai ales tineri) aflati in cautarea unui drum, a unui orizont de interogatie si de lectura care se alcatuieste, in fond, de la sine, prin intalniri modelatoare, curiozitati, obsesii, sanse si nesanse existentiale, candori si eschive, oportunitati provocatoare, surprize si inertii. Dincolo de vremuri, mai mult sau mai putin apasatoare, dincolo de accidente si precaritati autobiografice, dincolo de limitele si derapajele personale, un asemenea drum este posibil si merita asumat. Asta e tot. Nu vreau sa demonstrez, prin paginile care urmeaza, nimic altceva. Nu ma propun ca model, ci ca studiu de caz. M-as bucura, fireste, ca cititorul sa dea, din cand in cand, si peste vreun gand stimulator sau peste vreo formulare izbutita: sa cada pe ganduri, sau sa se amuze. Dar rostul textului e, primordial, unul al insotirii amicale, al unei sugestii de traseu spiritual in durftiger Zeit, adica in vremuri de cumpana, cum sunt, de fapt, toate vremurile. Ma expun, ca sa ma alatur tinerilor (dar si celor mai putin tineri) care se simt inca nesiguri de ei, inca tatonanti, orgoliosi, dar timizi, harnici si lenesi deopotriva. Le propun, ca tema de reflectie, propriile mele ambitii, neputinte, experiente si sperante. si cate ceva din lucrurile care mi-au iesit in cale, de-a lungul a patruzeci de ani de itineranta.“ (Andrei PLEsU)