Biserica poate fi cunoscuta si inteleasa doar daca te intalnesti cu ea, daca intri, ramai si vietuiesti intr‑insa. Din afara nu poate fi nicicum infatisata asa cum este cu adevarat. Cuvenita e doar chemarea: „Veniti si vedeti” (Ioan 1, 46); iar „vedeti”, aici, nu inseamna vedere din afara, ci vedere din launtru, simtire, traire si gustare a ei.
E greu s‑o intelegi si sa graiesti despre ea, nu doar pentru ca e traire vie, ci si pentru partea sa de taina, care de pe prag nu se poate zari. Caci este deopotriva pamanteana si cereasca, vazuta si nevazuta, in timp si in vesnicie, in istorie si in Imparatie, cu legiuiri si canoane, si cu har peste har, tinand in sanul ei pe cei vii si pe cei raposati.
Dar mai ales, fundamental, ea este „Trupul lui Hristos”, impartasindu‑se de neajunsa, necuprinsa si nespusa Lui divino‑umanitate. (Jean‑Claude Larchet)