In Carmen Secere poezia isi face drumuri felurite, cand serpuind la vale, cand urcand spre izvoare, semn ca, odata in fictiune, realitatea nu mai are nici aproape nici departe, stiind ca destinatia ei este o atlantida lirica. -
Ovidiu Pecican
Cartea consta intr-o poema, una singura, ce-aduce a insolita tabla de materii care anunta permanent un a venir ce nu survine, - de unde si predominanta albului nival, al Alpilor, in acest caz, ninsoarea calda ca o blana, blank-ul de toate felurile, tipografic sau serafic, hulubii Sfantului Duh, s. cl. Albul acesta, magic (ca al Muntelui lui Thomas Mann), e epicentrul cartii, pe cit cred, in jurul caruia se tese un nu prea lung roman autobiografic, fara epic, "de notatie" si batind in elegiac. Una din obsesiile poetei fiind baletul si, in subsidiar, acrobaticele piruete, Carmen Secere va fi deprins de la acestea tehnica miscarii ca raminere pe loc (pe varfuri, pe calcaie), a tirbusonului care strapunge, dar nu doare, sau a disgratiei cind pierzi totul, nu si gratia... O scriere evanescenta, de-o frumusete calma si calda ca a subzapezii. -
Serban Foarta