Senile, tancuri, svatisca, steaua rosie... Tunurile blindatelor distrug totul in cale... Bombele cu napalm nu lasa nimic in urma... Oamenii si casele lor dispar intr-o clipa... Sven Hassel aduce imagini din apocalipsa... 

 

    „Timp de cincisprezece zile facuseram parte dintr-un transport de trupe compus din treizeci de vagoane de marfa pentru soldati si din doua vagoane vechi de clasa a treia pentru ofiteri. In fata locomotivei era impins un vagon plin cu nisip care trebuia sa ne apere de mine. Ne-ati fi putut urmari usor, caci lasaseram, sub forma de excremente, cartile noastre de vizita prin toate garile in care ne opriseram.

    Avura loc mii de aventuri de-a lungul acestei calatorii prin Polonia si Ucraina, pana ce ajunseram intr-o gara ruinata, aproape de Roslav. De acolo, pe un drum prafuit, desfundat de vehicule grele, porniram in mars spre pozitiile Regimentului 27 Blindate, aproape de Branovaskaia.

    Capitanul von Barring ne primi cu bratele deschise. Era palid ca un mort. Se spunea ca-i atins de-o boala intestinala incurabila si ca-si petrece cea mai mare parte a timpului cu bracinarii in vine. Dupa o scurta perioada, spitalul il trimise inapoi pe front declarandu-l vindecat, dar acolo contractase o hepatita care numai bine nu-i facuse. Ne intrista cand il vedeam in aceasta stare pe comandantul la care tineam.

    Daca Porta, Pluto si micul legionar, adoptat de noi, nu si-ar fi facut de cap, am fi ramas in garnizoana, dar cei trei derbedei sfarsira prin a inspira groaza pe o raza de kilometri in jur.

    Dupa incaierarea dintre Kalb si Micutul, acesta din urma, spre bucuria tuturora, fusese mutat in compania noastra de mars, ceea ce lui, personal, nu-i facuse nicio placere. Nu dupa multa vreme se remarca si Porta.

    Intr-o zi de betie la „Pisica neagra", unde ajunsese in civil si fara permisie, violase o fata. Beata si epuizata, victima striga ca un porc la taiere in timp ce noi, care tocmai aterizaseram, ii priveam pe amandoi, aproape goi si intr-o pozitie ce nu putea fi pusa la-ndoiala."