Exista vreo legatura intre traumatismele din copilarie si bolile care se declanseaza in corpul nostru la varsta adulta? "Mostenirea" pe care le-o transmitem copiilor nostri va fi in masura sa le afecteze creierul sau chiar patrimoniul genetic? Totul este oare scris dinainte sau fiecare are resurse, unele chiar nebanuite, care ii permite de multe ori sa treaca prin aceste momente dificile mai putin afectat decat era de asteptat? Odata scapati din infern, putem oare spera ca ne vom reface? Cartea de fata va incerca sa raspunda la toate aceste intrebari. Este o invitatie la o calatorie stiintifica, pe care autorul o propune cu gandul de a face mai clara psihologia umana. Alternand rezultatele pe care ni le ofera cercetarea in domeniu cu reflectiile personale si ilustrarile clinice, aceasta lucrare ne da posibilitatea sa ne intrebam cum ne-au influentat sanatatea viata pe care am avut-o, educatia pe care am primit-o si propriii nostri parinti.

 

Fara nicio indoiala, una din primele traume pe care le putem trai este cauzata de lipsa dragostei. Sa faci copii este mai degraba simplu. Putem spune ca natura este aproape perfecta si mecanismul destul de bine uns: intalnirea, chiar accidentala, dintre un ovul si un spermatozoid duce in general, din negura timpurilor, la o sarcina si adesea la o nastere. La drept vorbind, problemele incep cel mai adesea atunci cand se discuta despre venirea pe lume a unui copil, mai ales atunci cand aceasta eventualitate nu figura in programul de festivitati. Felul in care va fi intampinat acest fetus, dar si copilul sau adolescentul care va deveni el intr-o buna zi este un aspect care nu trebuie neglijat si care, daca nu i se acorda suficienta atentie, il poate marca pentru totdeauna pe noul nascut atat din punct de vedere psihic, cat si fizic. - Cyril Tarquinio

 

In cadrul profesiei de psihoterapeut, am fost adesea confruntati cu victimele unor accidente in urma carora acestea au ramas uneori cu infirmitati grave. Pentru cel care a avut un corp in perfecta stare de sanatate, aceste handicapuri fizice presupun de obicei un proces de doliu pentru cel care a fost, asa incat respectiva persoana sa isi poata plasa energia intr-o noua identitate si sa se reinventeze cu un corp uneori amputat. Toate acestea necesita timp si resurse uriase, ceea ce nu este la indemana tuturor. Aici intervine cu siguranta rezilienta, capacitatea de a transforma nenorocul pe care il avem in tot ce poate fi mai bun pentru noi, pana dincolo de ce ne putem imagina, fapt care ii va surprinde pe toti. - Cyril Tarquinio

Traducere din limba franceza de Delia Sepetean Vasiliu.