Brasovul nu este doar legat de Unire, ci este insasi Unirea! Brasovul i-a unit pe toti romanii cu mult inainte de a se pregati in mod organizat si constient evenimentul de la 1 Decembrie 1918. Situat in zona de confluenta a celor trei Tari Romane (numite in mod legitim asa, chiar daca una dintre ele nu a avut, pana la 1918, conducere romaneasca), Brasovul a gazduit de-a lungul secolelor cele mai reprezentative actiuni pan-romanesti din intreaga noastra istorie. La Brasov, in Schei, in jurul Bisericii Sfantul Nicolae s-a inchegat o comunitate urbana culturala romaneasca solida, unica din Transilvania pana tarziu. Romanii brasoveni ii numeau in Evul Mediu pe sasii din Cetate - carora le erau in chip oficial supusi, desi nu recunosteau decat de sila acest statut - „cetateni”, iar pe sine se chemau cu mandrie „oraseni”.
[...]

Brasovul a fost martorul si protagonistul unora dintre marile premiere culturale romanesti. Aici s-a nascut si a functionat in secolul al XVI-lea prima scoala romaneasca de pe intreg teritoriul Romaniei (intr-o vreme cand Romania functiona doar in suflete!), adica prima scoala in care se preda romaneste (cu litere chirilice, fireste). Aici s-a nascut prima scoala adevarata de copisti de manuscrise (in secolele XIV-XV) si de traducatori de texte slavone, grecesti, latinesti in romaneste. Fara aceasta scoala de copisti si de traducatori nici nu poate fi imaginat tiparul coresian romanesc, nascut tot la Brasov.
[...]

Scrisul istoric (cel putin din Transilvania) in limba romana este atestat pentru prima oara tot la Brasov – prin „Cronica protopopului Vasilie”, elaborata in prima parte a secolului al XVII-lea – inainte de Letopisetul vornicului Grigore Ureche. Apoi, in secolul al XVIII-lea, „o dinastie de preoti si protopopi”, cu totii numiti Radu Tempea, avea sa dea substanta culturala la inalt nivel unui secol iluminist ortodox romanesc, ivit pe bogata traditie medievala. Mai mult, miscarea de emancipare nationala romaneasca transilvaneana din mediile ortodoxe (diferite de cele greco-catolice, ale Scolii Ardelene, instruite la Roma si la Viena) s-a inchegat tot la Brasov.

[...]
Brasovul a fost astfel, incepand cu Evul Mediu, „placa turnanta a pamantului romanesc”, orasul in care mesterii si negustorii bogati – imbogatiti prin munca lor staruitoare – au stiut sa fie si mecenati, sa sprijine cultura, scoala si educatia, pregatind natiunea pentru apoteoza Unirii. Cartea dlui dr. Ioan Vlad scoate din uitare acest efort al brasovenilor de fi romani si de a construi Romania. Accentul cade in lucrare pe ceea ce s-a petrecut la 1918, adica pe „ora astrala” a poporului roman, dar are mereu in vedere radacinile despre care scriam mai sus. [...] (Ioan-Aurel Pop)