Curiozitatea lui Adrian Majuru pare infinita. Ea l-a condus cu vremea spre o formatie interdisciplinara incluzand etnografia urbana, etnologia, antropologia, psihopatologia, sociologia. Cu instrumente atat de diverse, a scris fara complexe despre: cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, ca sa nu enumar decat o parte dintre aceste teme ce tin de sfera marginalului si a undergroundului. Ceea ce au in comun studiile sale — toate cu aerul unor povesti senzationale — este ca sunt toate legate de istoria Bucurestilor.

Gratie preocuparii sale — si folosesc termenul doar fiindca cel de obsesie risca sa aiba o nemeritata conotatie negativa — pentru misterele si intunecimile marelui oras, pentru ceasurile lui de slava, ca si pentru personajele sale pestrite si pitoresti, Adrian Majuru este creatorul unui Bucuresti balzaciano-dickensian, frematand de viata, lumina, cruzime, mister si poezie.

Mai mult chiar, Adrian Majuru este expertul al carui nume iti vine primul in minte atunci cand rostesti cuvantul Bucuresti.