Bucurestiul a fost capitala cea mai incercata de catre aviatia inamica. Admiram cu atat mai mult stoicismul populatiei sale, Bucurestiul trecand, fara pregatire, de la bucuria de a trai la un apocalips sangeros. Fiecare raid al avioanelor se solda cu un numar mare de morti si raniti. Oroarea se prelungea prin baltoace sau paraie de sange pe strazi, prin cai in agonie care se zbateau in mijlocul propriilor lor madulare sau prin atelaje pornite in goana, dupa ce-si pierdusera vizitiii.

Contele de Saint-Aulaire,

ambasadorul Frantei la Bucuresti in 1916     

Capitala avea, in dupa‑amiaza zilei de 25 septembrie, aspectul unui oras peste care a trecut o mare catastrofa. In Piata Mare, la raspantia Caii Calarasilor cu str. Sf. Ioan Nou, in Bulevardul Maria in fata spitalului Brancovenesc, in strada Covaci, la raspantia Bulevardului Elisabeta cu Calea Plevnei, spectacolul era sfasietor. Strada e acoperita cu cadavre si cu raniti care se tanguiesc. Un martor ocular are, in Piata Mare, impresia mustelor moarte presarate pe hartia insecticida de pe o farfurie.

Constantin Kiritescu