Lumea in care traim a intrat in turbionul unui nou ciclu istoric. Destabilizarea, conflictele si razboaiele se dovedesc cu mult mai profitabile decat cooperarea, dezvoltarea si progresul. Europa cauta sa ramana in batalie cu intregul arsenal de care dispune: traditia civilizatiei, ascendentul culturii politice, puterea economica si tehnologica, organizarea intr-o uniune moderna si chiar speranta de refacere a influentei in acea parte de lume acoperita candva de puterea ei coloniala. In primele doua decenii ale noului secol sigur cuantificabila ramane refacerea pozitiei mondiale a Rusiei si intrarea Chinei in clubul superputerilor. Efectul acestei reasezari determina adaptarea strategiilor pentru o deplasare posibila a centrului de putere mondiala in Asia-Pacific. Daca lucrurile vor continua in aceasta directie, apare riscul, pentru prima data din antichitate, ca Europa sa-si piarda preeminenta pe care i-au conferit-o Umanismul si Renasterea nu ca pamant al civilizatiei si ideilor novatoare - aceasta este deja istorie incontestabila - ci ca motor al dezvoltarii si progresului. Deocamdata batranul continent a ramas in competitie cu puterile lumii si cu el insusi. Ii trebuie o noua forta pentru reafirmarea puternicei sale identitati. Henry Kissinger ironiza lipsa de unitate politica a Europei atunci cand intreba: "Europa? Ce numar de telefon are?". Ecoul acestei butade, lansate in 1981, nu s-a stins inca. - George Apostoiu