CUPRINS:

• Prefata • Un butuc care scanceste cu glas omenesc nimereste in mainile dulgherului Giuseppe • Giuseppe daruieste butucul vorbitor prietenului sau Carlo • Carlo ciopleste o papusa de lemn si ii da numele de Buratino • Greierul Vorbitor ii da lui Buratino un sfat intelept • Buratino mai, mai sa se piarda din pricina nechibzuintei sale • Tata Carlo ii face imbracaminte din hartie colorata si ii cumpara un abecedar • Buratino vinde abecedarul si cumpara un bilet pentru teatrul de papusi • In timpul reprezentatiei, papusile il recunosc pe Buratino • In loc sa-I arda pe Buratino, senior Carabas-Barabas ii da cinci galbeni si-I lasa sa plece acasa • In drum spre casa, Buratino intalneste doi cersetori: pe motanul Bazilio si vulpea Alisa • In ospataria "La trei pestisori" Buratino este atacat de talhari • Talharii il spanzura pe Buratino de un copac • Fetita cu parul albastru il intoarce pe Buratino la viata • Fetita cu parul albastru vrea sa-i dea lui Buratino o crestere aleasa • Buratino ajunge in Tara Prostilor • Politistii il prind pe Buratino si nu-I lasa sa rosteasca nici o vorba in apararea sa • Buratino face cunostinta cu locuitorii iazului, afla ca cei patru galbeni i-au fost furati si primeste o cheita de aur de la broasca testoasa • Buratino fuge din Tara Prostilor si intalneste un tovaras de suferinta • Pierrot povesteste cum a ajuns in Tara Prostilor, calare pe iepure • Buratino si Pierrot sosesc la Malvina, fetita cu parul albastru dar sunt nevoiti sa fuga indata impreuna cu dansa si cu cainele Artemon • O lupta crancena la marginea padurii • In pestera • Buratino se hotareste sa afle cu orice pret de la Carabas-Barabas taina cheitei de aur • Buratino afla taina cheitei de aur • Pentru prima data in viata lui, Buratino e cuprins de deznadejde, dar toate se sfarsesc cu bine • Buratino se intoarce in sfarsit acasa, impreuna cu tata Carlo, Malvina, Pierrot si Artemon • Carabas-Barabas patrunde in odaita de sub scara • Ce gasesc ei in dosul usitei tainice • Noul teatru de papusi da prima reprezentatie
    Fragment din povestea "Buratino" de Alexei Tolstoi:

    „— Spun, repeta rabdator fata; sa presupunem ca in buzunarul tau sunt doua mere. Cineva ti-a luat un mar. Cate mere ti-au ramas?
    — Doua.
    — Gandeste-te bine!...
    Buratino se incrunta, gandind adanc.
    — Doua.
    — De ce?
    — Fiindca n-am sa-i dau un mar „cineva"-ului ala, macar sa ma bata!
    — N-ai niciun pic de inclinatie pentru matematica, spuse cu amaraciune fetita. Hai sa facem dictare! Si ridica ochii ei frumosi spre tavan.
    — Scrie: „Trandafirul a cazut pe labuta lui Azor". Ai scris?... Acum citeste propozitia aceasta minunata invers.
    Noi stim insa ca Buratino nu vazuse niciodata, pana atunci, nici toc si nici cerneala. Fetita repeta: „Scrie!” dar, in aceeasi clipa, Buratino vari nasul in calimara si se sperie grozav cand vazu ca de pe nas ii cad picaturi de cerneala pe hartie.
    Fetita isi impreuna mainile si, de ciuda, ii cazura lacrimi din ochi:
    — Esti rau si obraznic; trebuie sa te pedepsesc!
    Si scoase capul pe fereastra:
    — Artemon, du-l pe Buratino in odaia intunecata!
    Nobilul Artemon aparu in usa, aratandu-si coltii albi. Il apuca pe Buratino si-l trase spre odaia cu lucruri, unde, pe la colturi, atarnau paianjeni mari. Il inchise acolo, apoi urla, ca sa-l sperie bine, si pleca, din nou dupa pasari. Fetita se arunca pe patul ei dantelat, de papusa, si incepu sa planga pentru ca a fost nevoita sa se poarte asa de aspru cu baietelul de lemn. Dar, daca ea s-a apucat sa-i faca educatie, trebuia s-o duca pana la capat.
    Buratino mormaia in odaia intunecata:
    — Vai, ce proasta e fetital... S-a trezit ea sa-mi faca mie educatie!... Ea, care are cap de paiata si corpul umplut cu vata...
    In odaia cu lucruri se auzi un scartait, de parca cineva scrasnea din dintii marunti.
    — Asculta, asculta...
    Buratino ridica nasul murdar de cerneala si deslusi in intuneric, tocmai sub tavan, un liliac agatat cu capul in jos."