In aceasta carte curajoasa si lucida, Bernard-Henri Levy propune o anatomie neiertatoare a iluziilor, obsesiilor si fobiilor stangii occidentale contemporane. Cel care, inca din anii ’70, a denuntat totalitarismul comunist si fascist isi continua aici opera demistificatoare, demontand noile si vechile mituri care blocheaza reflectia de stanga si o condamna la partizanate sinucigase: antiamericanismul, antiglobalismul, anticapitalismul, antisemitismul. O lectura deopotriva nelinistitoare si necesara pentru toti cei care vor sa ia masura complexitatilor ideatice ale lumii de azi. - Vladimir Tismaneanu

 

Bernard-Henri Levy reinvie in acest volum spiritul primelor sale carti. Pentru a descrie amenintarea noii patologii, propune o ipoteza provocatoare si generoasa: stanga si-a invins prima tentatie totalitara (comunismul) doar pentru a cadea in alta, ale carei origini se regasesc in partea opusa a esichierului politic (mai exact, in mare parte, in zona extremei drepte), a iesit din „barbaria cu chip uman“ doar pentru a se prabusi in „ideologia franceza“.

 

In aceasta „critica a noii ratiuni progresiste“ ii avem alaturi pe Alain Badiou si Carl Schmitt; o intrebare a lui Michel Foucault; Universalul paulin sau cel in viziunea lui Levinas; o discutie cu Sarkozy; cazul Royal; sofismele lui Noam Chomsky sau ale lui Regis Debray; spectrul lui Pierre Bourdieu; adevarata fata a lui Tariq Ramadan; amintirea lui Benny Levy; umbra unui tata minunat; un inceput de autobiografie intelectuala impletita strans cu fragmente de biografie generationala.

 

Si, la sfarsit, doua injonctiuni greu de reconciliat ca: mai mult ca oricand se pune problema sa nu parasim „vechea casa“ bantuita de duhuri rele — ci, dimpotriva, ea trebuie, vai, reconstruita din temelii.