„Cand le descoperi sensul, cuvintele devin de neinteles”: aceasta sentinta a eroului romanului Caiet de desen, un adolescent considerat retardat, ar putea fi cheia pentru a patrunde in universul acestei scriituri extrem de personale, unde, intr-un spatiu inchis, apartamentul unui bloc, legaturile dintre membrii unei familii devin de neinteles pe masura ce le descoperi mecanica sensului.

Pornind de la acest gen de luminare a existentei, relatia dintre mama si fiu e una oedipiana, iar cea dintre bunica si nepot e o vesnica haituiala punctata de ura si siluire si descompusa de crima.

Desi debuteaza in proza, Adrian Chivu, nascut in 1975, isi tese panza romanesca aidoma unui artist desavarsit, impresionand printr-un stil in registru binar, unde expresia plata, colocviala, e dublata si potentata de rafinate reflectii asupra conditiei umane.