Descoperit dupa moartea lui N. Steinhardt, Calatoria unui fiu risipitor i-a surprins pe cei obisnuiti cu volumele de critica literara sau cu accente memorialistice ale acestuia. Departe de a face referire la cunoscutul episod biblic, scrierea e una de fictiune. Romanul povesteste calatoria unui „copil modern“ in propria familie: un tinar evreu relateaza aventurile rudelor si prietenilor sai burghezi – personaje ciudate, adesea nu tocmai morale. Acest periplu al protagonistului in cautarea unui timp pierdut e un prilej pentru a descrie fascinante scene de salon, dar si pentru a satiriza inalta societate.

Scris inainte de convertirea autorului la ortodoxie, Eseu romantat asupra neizbinzii a fost comparat adesea cu fanteziile narative ale lui Mateiu I. Caragiale sau Ionel Teodoreanu. Structura cronologica si cugetarile despre firea omului, despre idealurile sau temerile sale si despre felul in care isi poate depasi conditia anticipeaza scenariul Jurnalului fericirii.