Fragment din volum:

 

    „Intr-o dupa-amiaza am pornit de la Sinaia la Bran, pentru a-i face o vizita reginei Maria. Drumul trecea prin Brasov, pe numele lui german Kronstadt, un oras cu vreo saizeci de mii de locuitori, despre care se spune ca ar avea magazine mai bune ca Bucurestiul si prin urmare e intens vizitat de cei care isi petrec vara la Sinaia. E un oras placut, dar o buna parte din identitatea sa a fost stearsa de stapanirea austriaca, ce a lasat masive cladiri publice, ca acelea ce pot fi gasite pretutindeni in Imperiul Habsburgic. Ai putea sa crezi ca esti la Graz, sau Klagenfurt, ori la Linz; cartierele ceva mai modeste si-au pastrat insa caracteristicile sasesti sau romanesti. Cel mai important monument din Brasov este Biserica Neagra, ridicata de catre sasi in stilul gotic german, care a primit acest nume din cauza zidurilor afumate. Interiorul sau protestant e mai degraba auster si neinteresant, desi poseda o colectie de covoare orientale sau turcesti de buna calitate, cu modele despre care se spune ca au fost create special pentru a fi vandute sasilor din Transilvania. Cu exceptia magazinelor si a Bisericii Negre, mai sunt putine locuri interesante in Brasov. Castelul Bran se afla la o jumatate de ora de Brasov. I-am descris aparitia in ceas de noapte, iar in timpul zilei privelistea nu e mai plutin impresionanta si pitoreasca. Mai mult, la lumina zilei, castelul pare mai putin impresionant ca dimensiuni, dar in schimb mult mai vechi. E chiar de-adevaratelea un vechi castel transilvanean, si nu un palat fantastic in stilul lui Ludovic de Bavaria. Tot pintenul impadurit al dealului este incununat de turnurile si parapetii sai, datand in forma originala din secolul al XIII-lea sau al XIV-lea.

    Mult mai jos, la piciorul dealului, regina Maria a creat minunata gradina inflorita. Tocmai se plimba prin aceasta gradina cand am sosit si i-am fost prezentati. Pentru cineva care nu o mai vazuse niciodata, chipul reginei Maria nu parea deloc marcat de boala lunga si chinuitoare din ultimele luni. Mergea incet, dar cu pas sigur, in timp ce admira numerosii meri plantati la indemnul ei in iarba inalta a acestei poieni de pe malul apei. Celebra sa colectie de dalii era in plina floare, iar privelisea era fara pereche. Aceste flori sunt in mare masura de origine germana si engleza si numara nu mai putin de doua sute de varietati; in ceea ce ma priveste, am regretat absenta acelor soiuri mai vechi de dalii multicolore, pe care le indragesc atat de mult si care se intalnesc acum prea rar. La capatul unei plimbari care ar fi obosit multe persoane sanatoase, nu atat de grav bolnave cu scurta vreme in urma, regina Maria ne-a condus la un pavilion incantator, unde am luat ceaiul.”